Taximetristii – o natie fara discernamant

In fiecare an, inaintea Sarbatorilor, traficul din Bucuresti o ia complet razna. Traficul ca traficul, dar mintea oamenilor scapa total de sub control, iar puterea de discernamant este la capacitate minima si tinde spre minus infinit.
Aseara, intorcandu-ma cu Andrei de la gradinita, pe bulevardul Dacia, in piata Galati, eu ma idnreptam incet catre Calea Mosilor, pe drum cu prioritate cu un verde cat Casa Poporului la semafor. Cand, din dreapta, pleaca un taxi pe culoarea rosie, in viteza. Noroc ca: mergeam incet, ca l-am observat in timp, ca am frane si cauciucuri bune. Noroc ca cei din spate erau destul de departe si cu frane la fel de bune. Frana mea cred ca s-a auzit pana la Romana. M-am oprit socata. Ma uitam la sofer (un ochelarist pe la vreo 50 de ani). Nu a schitat nici un gest. Era relaxat; cu o mana isi sustinea obrazul. Pasagerele lui radeau. Eu nu stiam cum sa il injur pentru ca, de soc, nu-mi mai gaseam cuvintele. M-am uitat la Andrei. Statea cuminte pe bancheta din spate si nu zicea nimic. Era usor speriat si el. Am tras pe dreapta, mi-am aprins o tigara, am pus avariile si am sunat-o pe Angi sa ma linistesc in timp ce ii povesteam. Mi-am revenit total dupa vreo doua ore.
Concluzie: sunt departe de a trage concluzii sau invataminte. Incerc sa accept ca „traiesc in Romania”. Ca tara nu are nici o problema. Ca oamenii sunt total lipsiti de bun simt si de grija celui de langa el.

2 comentarii la „Taximetristii – o natie fara discernamant”

  1. M-a pus naiba sa ajut un coleg astazi sa ridice niste chestii de la TNB. Am facut doua ore cu masina un drum care pe jos mi-ar fi luat 45 de minute. Asta e partea buna. In rest, era sa facem 4 accidente, ne-au enervat: soferi, politisti, pietoni. N-am spatiu sa-ti povestesc ce chestii incredibile am patit. Te corectez: nu traim in Romania, traim in Bucuresti. De unde vin eu, se circula normal si oamenii au bun simt. I-am multumit lui Dumnezeu ca mi-am luat biletul de tren dus-intors, ca n-as mai fi revenit. Tremur si acum de nervi. Te pup, Alin.

    Răspunde
  2. Sincera sa fiu… Nebunii de-astea am mai intalnit si in alte orase ale Romaniei. Acum o luna am patit ceva similar cu un sofer de microbuz in Sibiu. Care, din nu stiu ce motive, a considerat ca nu e cazul sa-mi acorde prioritate si mai avea putin si intra in mine. In Pitesti de cateva ori ne-au iesit autobuzele in fata fara sa se asigure. In Deva, la iesire spre Arad la fel am patit cu un camion! In general cei care pretind ca sunt soferi profesionisti sunt cei care sunt si cei mai … hai sa nu-i jignesc. Insa, as face niste teste psihologice drastice pentru cei care doresc sa-si castige existenta la volan. Asta clar…

    Răspunde

Lasă un comentariu