Sa refuzi sa accepti ca exista o ierarhie Divina este manifestarea unei frici, pana la urma umana, deci normal, a faptului ca nu poti sa iti controlezi propria viata, propriul destin. Este o frica, acea frica de un Judecator Suprem, dar manifestata invers, sub forma de revolta. E mai simplu sa crezi in egalitate (uite asa se naste comunismul spiritual), decat sa consideri ca e important sa evoluezi treapta cu treapta spre un nivel profund de traire spirituala, care va aduce ca rasplata apropierea de Sursa sau de Tronul lui Dumnezeu.
Si cu toate acestea, Marii Initiati stiu asta, o cunosc.
Din munca de cercetare a Dr. Michael Newton
In cartea lui Dr. Michael Newton despre Viata dintre Vieti, este descrisa aceasta ierarhie intr-un mod cat se poate de clar. Sufletele, dupa moarte, ajung in zone ale vibratiei energetice unde se intalnesc cu suflete aflate pe acelasi palier. Cu toate acestea, sufletele care in viata precedenta le-au fost parinti, frati sau surori, chiar si personae iubite, nu sunt neaparat de aceeasi vibratie. In cazul parintilor, acestia sunt pe paliere inferioare.
Calatoriile de pe o vibratie pe alta sunt permise. Pe vibratiile superioare esti „in vizita”, sa vezi cum e, dar nu poti face nimic de acolo. Pe vibratiile inferioare esti tot in vizita, dar nu poti sta mult tocmai pentru ca sunt joase.
Ierarhia Divina din punctul de vedere al radiestezistilor
Radiestezistii, inforenergeticienii, prezinta altfel ierarhia Divina, impartita in Ceruri si Anticeruri. Primele sunt intre 1 si 10, ultimele sunt intre 0 si -7,2, reprezentand „Iadul” sau Intunericul.
Paranteza! Intunericul reprezinta lipsa Luminii. Lumina fara Intuneric nu exista.
Nu sunteti toti la fel, din fericire
Ideea ca suntem „toti la fel” este eronata din start. Am mai spus si repet si aici. In fiecare dintre noi exista „samanta Divina”, dar nu suntem toti pe aceeasi vibratie de manifestare a Sfintei Treimi. Suntem total diferiti, fiecare cu propria existenta in aceasta viata, nu „aleasa de noi ca spirite” ci „primita” sub forma de Misiune Personala de la Ierarhiile Ceresti, pentru infaptuirea Planului Divin de Evolutie.
Ati simtit vreodata sentimentul de „toxic”?
Ma intrebam de ce simt ca e toxic mesajul propovaduit tot mai des pe majoritatea mediilor spirituale si/sau de dezvoltare personala, cum ca „toti suntem la fel si toti ajungem in acelasi loc, indiferent de ce facem in viata asta”?
Sa o luam metodic. Unora nu le place imaginea lui Dumnezeu de batran intelept cocotat pe tronul sau de Lumina si inconjurat de Entitati de Lumina Ierarhice, Arhistrategii de Lumina care ii servesc si care pun in aplicare Viziunea Divina despre Evolutie. Nu numai a noastra a umanitatii, ci a intregului Univers. Le place mai mult imaginea de Sursa de Energie si Lumina, existenta in tot si toate, propulsor de viata etc.
Bun si asa. Insa, ca orice „sursa”, aceasta are o putere concentrate in centru si, pe masura ce te indepartezi de ea, nu ii mai poti percepe nici lumina, nici caldura. Cand stai langa un foc de tabara conteaza daca esti aproape de el sau nu, pentru satisfacerea nevoii de lumina si de caldura.
Cine isi imagineaza ca Dumnezeu e in tot si toate cu aceeasi intensitate, probabil ca este naiv. Este indeajuns sa te uiti in jurul tau, chiar si in mediul de familie, al cercului de prieteni, pentru a vedea diferenta. Daca mergem mai departe si ne uitam la intreaga societate in care traim si la intreaga umanitate, lucrurile sunt si mai clare.
Mai este ceva. Numele YHWH, din ebraica, are vreo 30 de intelesuri/traduceri. Include chiar si Intunericul care face parte din Dumnezeu, oricum ai vrea sa te uiti la el: ca Imparat sau ca Sursa, Omniprezent si Omnipotent.
Lenea spirituala
„Ajungem toti in acelasi loc” este o alta „propaganda new age-ista”. Da. Ajungem toti in Imparatia lui Dumnezeu, sau in Oceanul de Constiinta. Intrebarea este mai exact unde? Poti ajunge la „spalatorie” sau poti ajunge in „camarile imparatesti”. Poti sa ajungi aproape de sursa, aproape contopit cu Ea sau poti ajunge mai la margine si sa te uiti spre Lumina cu sete, dar sa fii blocat de vibratia ta joasa care nu poate patrunde in vibratia aceea sublima si fina.
Ma intrebam de ce se propovaduiesca astfel de idei? Care este scopul?
Pare a fi destul de clar. Cand oricum stii ca ajungi in acelasi loc unde ajunge toata lumea, intervine o lene spirituala, o autosuficienta, care nu te mai indeamna spre evolutie, spre munca cu propria persoana, cu aspiratia spre mai inalt si mai sublim. Si apoi, ce poate fi mai usor de manipulat decat o turma credula si naiva lipsita de constiinta muncii spirituale?
Am mai observat in munca mea un lucru care mi-a fost lamurit de un mentor personal. Ma intrebam de ce in orice forma de conversatie despre evolutia spirituala, argumentul personal al celuilalt este „asa am ales/ n-ai decat sa ma accepti sau nu/ e problema ta”. Raspunsul a fost simplu: este orgoliu. Si din pacate, este un orgoliu subtil, spiritual, care este mai periculos decat cel brut, natural. Acest tip de atitudine este toxica atat pentru propria persoana cat si pentru cei care sunt in jurul tau. Acest tip de atitudine iti reduce la minim responsabilitata fata de efectele pe care le ai asupra celorlalti. Acest tip de atitudine nu este Divina. Si nu este Divina tocmai pentru ca este egoista. Mai cititi o data replicile!
Concluzie: fiecare ajunge mai aproape sau mai departe de „Tronul Divin” sau de „Sursa” functie de eforturile personale. Faptele bune sunt contorizate dar si faptele impotriva Legilor Divine. Binele tau Superior include si Binele celorlalti, a exact acelora de a caror reactie nu iti pasa. Si orice gand, orice fapta si orice sentiment se „contorizeaza”, iar la Marele Final se face balanta. Cel mai simplu este sa gandesti ca daca ai „gresit” vii tura viitoare. Dar daca nu ti se mai ofera aceasta sansa? Ce faci?
Epilog: Personal imi place imaginea lui Dumnezeu ca fiind un batran intelept, aflat pe tronul Sau de Lumina, inconjurat de Arhangheli si de Sfatul Batranilor, care are un rafinat simt al umorului, caruia ii spunem cu respect „Barbosul” sau „Seful”. Mi se pare mai uman si mai aproape de mine, decat o Sursa intangibila, nedefinita, fara forma si volum. Dar pot sa inteleg si cum functioneaza Principiile Divine si din aceasta perspectiva. Asta nu ma face habotnica (am mai scris despre perioada mea de habotnicie), nici dogmatica (incalc indeajuns de multe dogme ca sa ma mai consider dogmatica), dar am inteles ca Biserica lui Dumnezeu si Legile lui sunt asa cum trebuie sa fie, si trebuie sa le aplic aici, in familie si in societate. Sunt o Fiica de Dumnezeu, dar nu sunt Dumnezeu. Zilnic sunt bombardata cu mesaje new age-iste, care, prin superficialitatea lor, sunt mai rau ca doua kilograme de dulce mancate pe stomacul gol. Recomand tuturor povestea „Sarea in bucate”, un alt izvor de intelepciune.
Urmeaza articole despre Minte, Karma, Maestru, Trezire spirituala, Evolutie.
Cu drag,
Andreea
Buna andreea Te admir foarte mult si imi plac articolele tale ,problema mea sau intrebarea mea este cum lucrezi cu tine ?si eu am fost habotnica la un moment dat dar cred ca am o conceptie gresita despre Dumnezeu, din pacate tot timpul am impresia ca ma pedepseste ,plus ca am eu un acut sentiment de vinovatie ,ca exemplu nu pot refuza ,daca cineva imi cere ajutor ,trec peste mine si il ajut ,nu stiu „regulile „Lui sa ii zic asa :)
Daca ma poti ajuta cu ceva :)
Continua cu articolele minunate pe care le faci ,esti bestiala :)
Buna Flori,
Multumesc! Din pacate nu exista o reteta pentru munca cu propria persoana. Ce iti recomand este sa intelegi ca „pedeapsa” apare in momentul in care esti „pe aratura”, adica in afara Legii. Legile Divine le gasesti in Biblie, sunt in principal cele 10 porunci, apoi le gasesti „ascunse” in Predica de pe Munte a lui Iisus. Niste interpretari senzationale prin logicicitate ale Bibliei gasesti la Aivanhov si la S.N.Lazarev. Orice alta interpretare este extrasa din context si tratata dupa bunul plac al celui care o face.
Daca ai nevoie de ajutor iti recomand sa comunicam pe privat.
Si fi atenta la cuvintele pe care le folosesti. ‘bestiala” vine de la … 😉
Hello. Nu vreau sa te contractizc, dar vreau sa iti exprim o parere.
Poate ca si acest toxic pe care il resimti este doar o nepotrivire de vibratii intre tine si cel ce isi exprima acea parere. Poate ca nu e nimic toxic, poate ca ceea ce resimti tine doar de tine si de felul in care iti experimentezi lucrurile in acest moment.
Cat despre ideea articolului, eu inteleg, dar nu este una cu care rezonez.
Si asta pentru ca cred cu putere ca nu exista altceva decat Dumnezeu. Restul e doar o iluzie, sau un joc. Depinde de fiecare cum vrem sa-l experimentam. Si mai cred ca exista un punct de la care orice ierarhie dispare.
Cu multa bucurie! Denisa
Draga Denisa,
Iti multumesc pentru comentariu. Intrun fel confirma exact ceea ce spun eu in articol. „A nu rezona” reprezinta o diferenta de vibratie. Diferenta de vibratie este data de lumina interioara, de cunoasterea acumulata, de Varsta Astrala… de foarte multe coordonate.
Asa cum exista diferente de civilizatie exista si diferente de intelegere produnfa a unor realitati. Nu-i poti cere unui cu patru clase spre exemplu sa il inteleaga pe Kafka.
Vibratia interioara este ca si vibratia, sa spunem, pe o culoare. Una este rosu pamantiu si alta rosu aprins. Prin cel pamantiu cu greu percepi realitatea comparativ cu rosu aprins deschis.
Si cum spuneam, la mijloc este un orgoliu spiritual fin.
Dumnezeu exista si in intuneric. Sfantul Duh nu! 🙂
Andreea eu cred ca exista diferente. Si mi se pare extraordinar ca este asa!
Cred ca suntem diferiti , din fericire, dar nu cred ca se poate face o catalogare de genul: mai bun, mai putin bun. Ca si zei in mitologie. Cine poate spune ca zeita dragostei este mai buna decat zeita intelepciunii? Nu e nici una mai buna, pentru ca sunt diferite. Atat. Dar ambele sunt la fel de pretioase.
Si intr-adevar, un om cu patru clase nu il poate intelege pe Kafka, dar nici cel care il intelege pe Kafka nu mai poate intelege felul de a fi a unui om cu patru clase. E firesc. Si nu zice nimeni ca al intelege pe Kafka e mai important decat daca nu-l intelegi. Depinde ce valori iei ca premiza in ecuatia asta.
Cat despre Dumnezeu, eu il vad precum o inima, un nucleu, o pulsatie, din care curge sange in tot.
Si atunci cand spui ca da, Dumnezeu exista in orice..e ca si cum ai spune ca o intr-o piatra exista Dumnezeu. Dar eu cred ca piatra este insasi Dumnezeu, pentru ca altfel, ar inseamna ca piatra este „altceva” si in ea se afla Dumnzeu. Ceea ce ar fi imposibil, pentru ca cum ar putea exista altceva in afara lui?
Multa caldura.
Denisa
1. Nu am spus niciunde ca unul este mai bun ca altul. Delimitarea ierarhiei nu se face dupa un astfel de criteriu, ci dupa experienta.
2. Comparatia cu Kafka este doar o comparatie. A intelege Ierarhia Divina si pe Dumnezeu implicit presupune munca de cercetare continua.
3. Dumnezeu a creat piatra. Dar nu este piatra. Cercetarile arata ca sunt pietre sau cristale a caror beneficitate este scazuta spre malefica.
4.Cum spuneam Dumnezeu exista si in Iad, pentru ca El insusi a permis lui Lucifer sa isi creeze propria imparatie. Daca nu iti place aceasta terminologie (intalnita in mai multe religii sub alte titulaturi), Dumnezeu exista si in Intuneric. Pentru ca la Inceput a fost INTUNERIC si Dumnezeu a zis „Sa se faca Lumina!”.
Ierarhia Divina nu este obligatoriu sa o privesti pe verticala. Poti foarte bine sa o vezi si pe orizontala. Locul in ierarhie este dat de EXPERIENTA si VIATA TRAITA! Ca sa intelegi asta este important sa iesi din cutia cu autosuficienta si sa schimbi sursele de informare.