Zilele trecute un nou subiect a aprins spiritele pe rețelele sociale. Angajații unei pizzerii din București dădeau note (de 10 și 10++, după cum reiese din fotografiile ajunse virale) fetelor care treceau prin fața localului. Acest gest a stârnit reacții virulente împotriva lor fiind acuzați de misoginism, de agresivitate împotriva fetelor/femeilor, multe dintre cele și cei care comentau spunând că au perceput această acțiune ca pe o intruziune.
Dar cât de grav este în realitate gestul acestor tineri? Poate fi el considerat o dovadă de misoginism? Notele acelea reprezintă etichete cu adevărat? Poate fi privit și dintr-o altă perspectivă?
Nu mai este un secret că „bărbații vin de pe Marte și femeile vin de pe Venus”. Cărțile de psihologie pentru toți ne arată, sub o formă sau alta, pe de o parte că bărbații au un anumit mod de a-și manifesta aprecierea și iubirea, diferit de cel al femeilor. Pe de altă parte argumentează că există chiar mai multe limbaje ale iubirii pe care fiecare individ din specia umană le are.
„Evaluarea” cu note a unor oameni este comună în societate. Începând cu notele de la școală, continuând cu competițiile sportive (precum gimnastica sau înotul sincron, ca să dau câteva exemple) și terminând cu competițiile de Miss și Mister internaționale (pornind însă chiar cu cele ale bobocilor de la liceu și facultate) toate se bazează pe subiectivismul arbitrilor desemnați, bărbați și femei în proporții diferite. Noi suntem o specie care ne bazăm în aprecieri și alegeri pe subiectivism. Adică pe ceea ce corespunde unor conținuturi ale inconștientului. Pe unele le proiectăm pe ceilalți, constituindu-se astfel în criterii ferme, personale, de evaluare și alegere. E arhicunoscută teoria că ne alegem partenerii funcție de părinții pe care i-am avut.
Băieții fac aprecierile „la vedere”, în lumina zilei. Fetele le fac diferit, dar le fac și ele. Uneori cu note, alteori cu „jocuri de societate” care răspund la întrebări precum „Cu cine te-ai căsători o noapte?” și urmează un clasament al candidaților, cu explicații detaliate. Dar se întâmplă ca aceste evaluări să fie și publice, iar obiectivizarea bărbaților (fenomen invers atât de clamat în cazul băieților de la pizzerie) este mai clară în quiz-urile (scuzați englezismul, dar nu am găsit alt termen mai apropiat) de pe rețelele sociale.
Nota 10 este încărcată social cu numeroase semnificații, cele mai multe negative. Sensul pozitiv al singurului 10 din istoria gimnasticii, primit de Nadia Comăneci la Toronto este atribuitdoar excelenței în mentalul colectiv, nu și normalității. Pentru că mulți dintre noi au amintiri traumatice legate de această notă „10”. Cea mai frecventă este următoarea: Când luam note mai mici eram comparați cu prieteni și colegi și eram întrebați „X de ce a putut să ia 10 și tu nu?”. Apoi, când luam un 10 și X lua o notă mai mică, în loc de o laudă primeam „Și ce mare lucru? Pentru tine înveți, nu pentru mine!” Acest tip de situații stau fundament pentru modul în care mai târziu știm sau nu să primim complimente sau aprecieri. Mai precis cum nu știm să le primim.
Problema pe care o văd eu în acest eveniment este de natură narcisică. Psihanaliștii sunt familiarizați cu teoria dezvoltării narcisice a lui Heinz Kohut. Această teorie spune că, pe lângă formele sale bolnăvicioase, patologice, narcisismul are și o dimensiune sănătoasă. Aceasta presupune ca ființa umană să fie conștientă în primul rând de imperfecțiunea sa și de limitele sale. În același timp să fie conștientă de potențialul său și să încerce să îl exploateze cât poate de mult într-o viață. O astfel de persoană, conștientă de calitățile și neajunsurile sale, la o evaluare pozitivă nesolicitată ar spune fie un simplu „Mulțumesc!”, fie mai elaborat „fugi, bă, de-aici, cu evaluările tale!” Și teoria lui Kohut mai spune ceva: unele dintre semnele de maturitate (însănătoșire psihică) sunt umorul, jocul și autoironia. Ce vedem cel mai des în societatea românească este lipsa acestora pe toate palierele.
Reacțiile virulente împotriva băieților de la pizzerie scot în evidență un alt aspect. Dacă luăm de bună postarea inițială, înțelegem că băieții s-au rezumat la a da note. Nu au atins, nu au pipăit, nu au jignit verbal pe nimeni. Mai simplu spus, în felul lor adolescentin (da,adolescența durează până pe la 25 de ani, iar în anumite situații poate să treacă de 50) au transmis la întâmplare complimente unor fete sau femei. Reacția fetelor deranjate este o dovadă că noi, în ansamblul societății noastre, nu știm să primim complimente. Neștiind să primim complimente, nu știm să primim nici afecțiune. Sau nu o recunoaștem dacă nu ne este oferită așa cum ne așteptăm noi, după standardele pe care ni le-am setat pe parcursul vieții. În termenii lui Kohut suferim de „deficit narcisic” pe care încercăm să ni-l ascundem fie justificându-ne, fie devenind foarte critici și agresivi la adresa celorlalți, fie apărându-ne de ceea ce percepem ca fiind intruziune și agresivitate.
De la Freud știm că băieții suferă de angoasă de castrare, stare care se accentuează în relație cu un părinte (prea autoritar); nu contează dacă vorbim de mamă sau de tată. Pe măsură ce cresc, băieții fie rezolvă această angoasă în relație cu alte persoane, echilibrate psihic, fie sunt re-traumatizați de societate. O societate care stabilește norme peste norme, excluzând nuanțe, pentru că acestea nu mai au loc de atâtea norme. Aplicând fără nuanță aceste norme peste jocul unor băieți care manifestă aprecierea față de ceea ce consideră ei ca fiind frumos, este o modalitate prin care societatea devine agresivă și amplifică nu doar angoasa de castrare, ci și sentimentele inconștiente de vinovăție și rușine.
O întrebare de reflecție: când de 1 și 8 martie unele entități împart flori fetelor și femeilor, de ce nu sunt privite ca gesturi intruzive și agresive? Și încă una și închei: dacă de 1 și 8 martie aceleași entități dau flori doar anumitor fete sau femei, din varii motive, este discriminare?
P.S.: Vrem să schimbăm mentalități. Vrem să impunem respect. Vrem să schimbăm atitudinile agresive, hărțuitoare și misogine. Dar este agresivitatea o soluție eficientă?