“Omul este locuit de Spiritul Divin, iar daca el trebuie sa se puna in slujba acestuia, nu inseamna ca trebuie sa-l intareasca, Spiritul fiind deja puternic; nici sa il educe, acesta fiind omniscient; nici sa il purifice, acesta fiind o scanteie. Omul trebuie doar sa ii netezeasca drumul, si in acel moment Spiritul Divin ii va da lumina, pacea, iubirea sa. Iata care trebuie sa fie lucrarea voastra in linistea meditatie.
Trebuie sa invatati de asemenea sa introduceti linistea Eului superior si in viata voastra. Atunci cand stiti ca veti avea de suportat o discutie dificila ce risca sa degenereze si sa va agite prea mult, incercati sa va linistiti in sinea voastar si sa va rugati… In acel moment, va veti simti detasati, la adapost de iritari si meschinarii, fiindca adevarata liniste nu asigura conditii ce ii convin personalitatii. Personalitatea isi pierde mijloacele in liniste, ea este paralizata.
Invatati deci sa va detasati, lasand locul naturii voastre divine, Eului vostru Superior, spunandu-i: <Iata, tot ceea ce am, iti apartine, foloseste-te de mine, iti stau la dispozitie>. Cineva se va intreba: <La ce pot servi insa toate acestea?> Ei bine, trebuie sa stiti ca un adevarat spiritualist nu-si spune niciodata o asemenea intrebare, iar daca si-o pune el arata ca nu poseda vreo intuitie a adevaratei stiinte, a adevaratei filosofii. Acela care se hotaraste sa i se dedice cu toata fiinta sa, ofera principiului divin posibilitatea de a lucra si a se exprima prin intermediul sau. De aceea Iisus spunea: <Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez.> Iisus putea pronunta aceste cuvinte pentru ca a consacrat totul Tatalui Ceresc; I-a cedat locul in propria-i fiinta, el se putea deci alatura lucrarii acestuia. El mai spunea: <Iar Eu si Tatal Meu una suntem>, ceea ce are aceeasi semnificatie.
Daca veti ajunge sa cedati intaiul loc din voi Eului Superior, veti participa deja la lucrarea cosmica a lui Hriios, a lui Dumnezeu Insusi. Da, este misterios, o activitate ce se desfasoara intr-o alta sfera si deseori chiar fara stirea noastra. Atunci cand suntem absorbiti de grijile zilnice, nu stim ce face spiritul nostru in noi. Dar poate ca intr-o zi, atunci cand creierul vostru se va dezvolta suficient, veti deveni constienti de aceasta lucrare a spiritului vostru in univers. Pentru moment, este esential sa restabiliti legatura cu el. Aceasta trebuie sa fie unica noastar preocupare in timpul meditatiilor: sa ii calmam pe toti locuitorii din noi si, in liniste, sa ne regasim Eul Superior care este chintesenta lui Dumnezeu Insusi.”
Extras din cartea “Calea tacerii” – Omraam Mikhael Aivanhov
Cu drag,
Andreea