Un punct în viitor

9Dăruind vei dobândi – Nicolae Steinhardt

Primele două texte pe care le-am citit în această zi au fost cel al Simone Tache, „Mulțumesc”, și cel al lui Vlad Voiculescu, Ministrul Sănătății în guvernul Cioloș, publicat pe Facebook (pentru cititorii mei, care nu au cont pe FB, am să-l public la final).

Ideea pregnantă este aceea a capacității unora dintre „ai noștri” de a renunța la viața comodă, pe care și-au clădit-o cu bun simț și iubire față de sine, având posturi confortabile și bine plătite, făcâd unii dintre ei chiar muncă de voluntariat, cu un scop mai mare: „binele acestui popor, adică al fiecăruia dintre noi.”

Gândul m-a purtat mai departe. Într-o țară plină de workshop-uri de dezvoltare peronală și spirituală, o țară plină de „luptători în lumină”, de maeștri în diferite sisteme de evoluție sprituală, 61% dintre concetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne pe data de 11 decembrie. Și am ajuns în situația descrisă de Adriana Stoian în textul „Guvernul rușinii”.

Mă întreb, cu un gust amar, ce face ca în acest context să nu existe un spirit civic ridicat? Oare câți dintre cei care au pornit pe o cale asumată de dezvotare personală/spirituală și-au exercitat dreptul la vot? Dacă dintre cei care și-au asumat un astfel de drum de evoluție personală s-au gândit vreo secundă și la comunitate? Ce se întâmplă în mintea oamenilor „evoluați” dacă nu întorc suficient de mult societății sau nu oferă suficient de mult societății? Și ce nu funcționează dacă nu au reușit să îi ajute și pe cei din jur?

Am observat în ultima perioadă că este foarte citat Viktor Frankl, din cartea sa „Omul în căutarea sensului vieții” (pe care o puteți citi aici). Textul des întâlnit este acesta: Vor fi fost puțini la număr, dar îndeajuns de mulți pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi. Dar este extras dintr-un context mai larg, care este acesta: Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, își dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puțini la număr, dar îndeajuns de mulți pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți – aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi.

Puteți remaca cu ușurință că este vorba despre libertatea interioară a fiecărui om, libertatea de a avea o atitudine în fața unor contexte exterioare. Dar este, în prima parte a citatului, despre puterea de a dărui de la tine celorlalți. De a dărui din puținul pe care îl ai, celorlalți. De a te preocupa nu doar de tine (recte doar de evoluția ta), ci și de evoluția celorlalți.

În conversațiile private pe care le-am avut cu doi oameni pe care îi respect, am ajuns la concluzia că românii, poate fiecare dintre noi într-un grad mai mare sau mai mic, sunt dominați de ură. Mi-am amintit de cartea profesorului Vasile Dem Zamfirescu, Nevroza Balcanică, în care argumenta de ce acest popor este dominat de resentimente, care a fost vitregit de doi părinți care nu l-au iubit (istoria și geografia), care se urăște din străfunduri, a cărui principal mecanism de apărare este unul primitiv (infantil), arhaic și anume identificarea cu agresorul, și de ce este nevoie să se formeze un Minister al Stimei de Sine. În această perioadă observ că prea puțini se iubesc cu adevărat, suficient de mult încât să gândească mai ult de binele propriu.

Revenind la Viktor Frankl, acesta spunea că ceea ce îl ține pe om în viață, în cele mai crunte condiții exterioare, este capacitatea de a găsi în sine speranța, puterea de a găsi în viitor un punct de care să se sprijine.

Deși situația actuală este una care pe unii îi bucură, pe alții, mai raționali, îi nemulțumește, găsesc un punct în viitor și o speranță în interior, că va crește masa critică de oameni cultivați, care se iubesc cu adevărat și care au capacitatea de a dărui comunității, necesară unei schimbări în profunzime. Sper ca fiecare dintre cei dezvoltați personal și evoluați spiritual să vadă că iubirea stă în capacitatea de a dărui nu doar celui de lângă tine, cunoscutului. Ci mai ales celuilalt, necunoscutului. Și sunt prima care va face asta, care va oferi din timpul său și cunoașterea sa celorlalți, necunoscuților, mai mult decât textele de pe blog. Curând!

Textul lui Vlad Voiculescu:

team-vlad-voiculescu

Tocmai am predat stafeta, conform legii, noului ministru al Sanatatii.

Daca am reusit ceva in acest scurt mandat este pentru ca oamenii din fotografia de mai jos mi s-au alăturat. Unii au venit cu mine de la inceput, altii au venit pe parcurs. Unii au ramas toata perioada, altii au putut ramane doar pentru cateva luni. Unii au fost platiti, altii au lucrat in mod voluntar.

O parte erau deja in Bucuresti, multi au venit din Cluj, Timisoara, Sibiu, Craiova, Brasov, Londra, Oxford, Frankfurt, Viena, Washington.

Nimeni nu a fost pila cuiva, nimeni nu a venit aici pentru a imi fi loial mie sau altcuiva. Toti au venit cu dorinta onesta de a face ceva pentru tara lor. Oricat de ciudat ar suna asta in astfel de vremuri, e purul adevar.

Mi-ar placea ca sistemul medical sa aiba ceva din pasiunea, intransigenta, dragostea si puterea medicilor si farmacistilor din echipa mea.

Mi-ar placea ca pacientii sa aiba intelepciunea sa asculte si sa fie ascultati asa cum au fost in aceasta echipa.

Mi-ar placea ca orice ministru al sanatatii sa aiba norocul de a avea alaturi experti in politici publice de sanatate, arhitecti de spital, manageri de spital, manageri de proiect si comunicatori dintre cei mai buni.

Mi-ar placea ca functionarii din institutiile statului sa aiba cinstea si energia inepuizabila a functionarilor din echipa mea.

Mi-ar placea ca istoria sa mai permita acestei tari sa ii aduca acasa pe cei plecati, asa cum a facut-o acest guvern.

Mi-ar placea ca aceasta echipa sa fi redat catorva increderea ca se poate.

Mi-ar placea sa mai vad in viata asta oameni atat de buni adunati pentru a ii servi pe ceilalti. Si am sa vad.

PS Pentru a preintampina orice ingrijorare despre „cati consilieri a avut VVV”: nu sunt toti consilierii mei + vezi paragraful 2 de mai sus daca vrei sa intelegi. Numarul este acelasi cel putin din 2010 incoace (vezi HG 144/2010). Daca exista o diferenta fata de alte echipe de la MS, sigur nu este una de cantitate.

PPS Si da, chiar daca au fost in strainatate, astia ai mei chiar isi iubesc tara si au lasat multe in urma ca sa vina sa o serveasca … mai precis, impreuna au peste 60 de ani de experienta internaționala, diplome și stagii la cele mai performante universitati ale lumii: Oxford, London School of Economics, John Hopkins University, London Business School, European Institute for Public Administration Maastricht, Vienna University of Economics and Business Administration, Erasmus University Rotterdam sau University of Paris VIII.

Lor, si voua tuturor, va multumesc.

The OA – jocul cu schizofrenia

the-oa-tv-showLa recomandarea mai multor prieteni, ca fiind un serial pe gustul meu, am vizionat The OA. Mi-am propus să fac câte un mic text cu comentarii, ca să nu pierd ideile ce îmi vin în minte, la finalul fiecărei serii pe care o vizionez. În cele ce urmează, sunt gândurile „la cald” după mesajul „In memoriam Allison Wilke”.

Mi-a plăcut, deși la început mă plictisiseră imaginile cu prea multe tonuri de gri și cu actorii care păreau mult prea… șterși. Producătorii nu s-au străduit să ia ochii obervatorului cu fețe frumoase și bine machiate, lăsând loc contactului oarecum direct cu povestea. O tânără, care a orbit în urma unei experiențe „near death” în copilărie (aș spune că în plin Oedip), dispare de acasă timp de 7 ani. Când revine, vede din nou. Caută oameni care au o „chemare” interioară, bazată în special pe o suferință profundă, neîmpărtășită, pentru a forma un ciudat grup, a cărui misiune era salvarea altor oameni. Pe parcursul a zece episoade ne este dezvăluită povestea celor 7 ani de absență.

Din episodul 2 aveam ca diagnosticat de lucru schizofrenia, care a rămas până la final. Lumea exterioară și lumea interioară se contopesc în mintea eroinei. Povestea pe care o spune este credibilă și atrage, fără urmă de îndoială.

Mi-am amintit de metafora cu care psihanalistul Harold Searles a descris schizofrenia: este dragonul care ține captivă prințesa, dar simultan este și prințesa. Capcana în care cad psihoterapeuții este că se concentrează prea mult pe prințesă și pe dorința de a o salva.

În The Oa, am remacat atitudinea psihologului FBI. Deși avea propriile îndoieli legate de povestea cu captivitatea în care a trăit timp de 7 ani, nu i-a negat nicio secundă veridicitatea. Mai mult, nu a diminuat importanța viselor „premonitorii” pe care OA le avea. În ciuda explicațiilor raționale pe care i le-a dat, a admis că este posibil să presimtă iminența unui eveniment tragic. Și, în fața părinților ei adoptivi, nu a abandonat-o, nu a trădat-o, ci a fost de partea ei, refuzând o discuție privată cu mama posesivă.

Diagnosticul de schizofrenie este unul greu, dificil de acceptat de aparținători, greu de identificat de persoanele din jur, mai ales în perioadele inițiale de „normalitate”. Ceea ce face ca episoadele psihotice, odată prins în vraja schizofrenicului, să fie povești interesante și reale. Un suferind, precum OA, este fermecător. Ca și copil, trezește în mamă sau în cel ce-l are în grijă, posesivitatea și dorința de a fi în permanență dependent de sine. Așa cum spune mama sa adoptivă spre final: „am știut că este oarbă și am vrut să fie dependentă de mine. Să mă iubească doar pe mine.”

Ca să închei într-o notă optimistă, mă duc cu gândul la același Searles și munca sa de ani de zile cu pacienții schizofrenici. Aceștia au capacitatea de a te modela în interior. Te provoacă să devii mai bun. Te provoacă să descoperi, așa cum se întâmplă și în The OA, resurse interioare pentru a face lucrurile în mod diferit. Prin ritualurile pe care eroina le-a propus celor cu care a intrat în contact i-a făcut să își accepte „defectele” și neputințele, să creeze relații cu cei care nu sunt ca nici unul dintre ei, să se gândească la cei din jur, să își asume riscuri, dar mai ales „să simtă, să gândească și să acționeze ca Unul.”

Searles spunea că adevărata schimbare spre sănătate în relația cu un schizofrenic apare atunci când terapeutul își permite să vadă și să acorde atenție și dragonului, când își permite să se joace și să intre în jocul pacientului, când își permite să râdă și să glumească cu cel din fața sa despre neputințele amândurora.

Iar OA asta a făcut cu cei din jurul său!

+40/634.682.728

La protestul din octombrie împotriva deciziei Parlamentului de a nu permite DNA urmărirea penală a generalului Oprea, am fost vreo 3000 de oameni.

M-am întâlnit acolo cu un coleg psihoterapeut. Și ne puneam întrebarea: ce îi împiedică pe concetățenii noștri să iasă și își exercite dreptul la protest, să trezească și să mențină viu spiritul civic?

Ipoteza pe care am formulat-o împreună în acea seară este că majoritatea românilor sunt într-o stare depresivă, în care își spun că nu merită să facă un efort, pentru că oricum nu se schimbă nimic, toți politicienii sunt la fel, „toți o apă și-un pământ”.

Și totuși, protestul nostru, chiar 3000 fiind, a fost o reușită. Imaginează-ți, cititorule, cum ar fi să fim 30.000 sau chiar 3 milioane în stradă la fiecare nemernicie pe care o propune și o votează Parlamentul. Ar știi de frică și ar face totul să-și respecte angajamentele.

Astăzi revolta interioară este generată atât de lipsa de caracter a lui Gâdea din emisiunea de aseară cu premierul Dacian Cioloș, cât mai ales de afirmația impertinentului Badea „Un singur lucru totuși aștept: să nu-i mai văd fața buboasă a acestui impostor cinic, ipocrit și stupid, cocoțat pe cadavre în funcția de prim ministru”, publicată pe blog.

Acum scriu pentru cei peste 40% dintre concetățenii cu drept de vot care sunt nehotărâți, care consideră că votul lor nu este important, că nu se va schimba nimic.

Mulți poate spun că sunt dezamăgiți de președintele Iohannis. Poate nu a făcut el foarte multe până acum. Cu siguranță ne-a arătat, însă, că în politica românească există și un alt tip de discurs.

La fel a arătat și premierul Dacian Cioloș în fiecare apariție media, dar mai ales aseară la Sinteza Zilei. Premierul Cioloș ne-a arătat că este un om puternic, care știe să rămână calm și atent, pentru a răspunde cu argumente acuzațiilor nefondate. Adică, este un politician bun, ALTFEL.

Deci, pentru cei +40% de nehotărâți, dezamăgirea poate vine și din lipsa de respect „violent” pe care au arătat-o politicienii PSD+ALDE față de cei care în 2014 au votat pentru o altfel de politică.

La aceste alegeri însă nu sunt în totalitate aceiași. Sunt și oameni care abia au intrat în politică. Ei merită să li se acorde o șansă să schimbe acel ceva ce nu s-a schimbat în 26 de ani de schimbare a fețelor partidelor „energofage”.

Dacă ești printre cei +40% dintre nehotărâți, gândește-te și la cel de lângă tine. Noi am fost în stradă nu pentru toți. Dar am fost și pentru cei care au murit din cauza lor, a parlamentarilor egoiști, punându-se pe ei, „zeii”, mai presus de lege.

Nehotărâților puteți să dați cu corupția de pământ votând. Iar apoi protestând. V-am demonstrat noi, după Colectiv. De ce? Pentru că nu ești niciodată singur. Ne vei întâlni la Universitate, de fiecare dată când ne dăm întâlnire și  ne manifestăm spiritul civic.

image-2016-09-22-21307267-0-protest-oprea

Având buletinul ștampilat „votat în decembrie 2016” ia imaginează-ți ce sentiment o să ai când vei ieși în stradă! Îți garantez că vei fi în postura angajatorului care își trage la răspundere angajatul pentru ceea ce nu a făcut sau a făcut greșit. Spune sincer: nu-ți surâde ideea să fii patronul parlamentarilor?

În asta stă forța votului tău. În dreptul de a-i trage la răspundere pe cei pe care îi votezi în decembrie 2016. De a-i determina să facă ce este necesar și pentru tine, și pentru familia ta, dar și pentru vecinii tăi și pentru cei din comunitatea ta.

Astfel, îi vei putea taxa pentru fiecare minciună. Așa cum a fost taxat Ponta în 2014.

Dar vei pierde și ei vor câștiga, așa cum Firea a ajuns primar, votată de doar 200.000 de bucureșteni, într-o capitală cu circa 1,8 milioane de cetățeni cu drept de vot. În final s-a dovedit că 1,3 milioane de bucureșteni au preferat să stea departe de vot și să permită unei „gospodine isterice”, care este la mâna mafiei conduse de infractorul Pandele, soțul său, să ajungă primăriță.

Și acum, dacă nu mergi la vot, practic îi votezi pe cei de care te plângi. Și nu oferi șansa celor noi să arate ce pot. Așa cum guvernul tehnocrat a arătat ce se poate face dacă la guvernare sunt profesioniști, pregătiți în sisteme diferite decât cele guvernate de politicienii ticăloși ai partidelor energofage.

Este un îndemn bun să îndrăznești să crezi în tine și în votul tău. Dacă tu îți dai ție valoare ca om, ca parte din comunitate, tot tu vei avea forța să faci jocurile.

Dacă ești furios și revoltat, e bine. Este un semn că undeva în mintea ta, în sufletul tău, mai există bun simț și viață. Și poți folosi aceste resurse interne să schimbi exact lucrurile care te fac să fii furios și revoltat.

Hai la vot! Fiecare vot contează! Slăbește-l pe +40% și crește orice alt procent mai mic! Nu vei fi nici „cu turma” și vei fi și special! Pentru că de la 1 ianuarie poți oricând să ieși în stradă și să te întâlnești cu noi, cei 3000 care „l-am demis” pe Oprea din Parlament, cei 30000 care „am demis guvernul Ponta” și cu sutele care am apărut un ursuleț ucis din incompetența unor protejați de turbații politicieni.

Notă. Traducere titlu: +40/634.682.728  înseamnă +40% de nehotărâți pe tastatura de telefon

Altruismul ca o mască

the-night-manager-2016-v07oIdeea de a scrie despre altruism a apărut după ce am văzut mini-seria „The Night Manager”. Tot cu Hugh Laurie, de această dată în rolul unui filantrop și comerciant de armament e război. Seria, bazată pe romanul cu același nume, urmărește firul răzbunării managerului de noapte al unui hotel din Cairo, pentru moartea unei femei de care s-a îndrăgostit, și care fusese amanta fiului celui mai puternic om din stat în Egipt.

Cum spuneam, Hugh Laurie joacă rolul filantropului, om de afaceri prosper, cu o iubită tânără și frumoasă,  și care este preocupat de soarta imigranților sirieni, aflați în taberele din Turcia. Aceasta este activitatea din lumina reflectoarelor. În spatele camerelor își câștigă existența traficând armament greu, afacere în care este implicat, după cum reiese din poveste, cu guvernele UK și USA.

Și cum am ajuns la altruism? Într-una din secvențele din film, eroul se fotografiază în vizită într-una dintre taberele din Turcia, alături de imigranți, afirmând că este parte din program, esențial pentru presă, dar și pentru partea a doua a acțiunilor sale din această zonă a lumii. Cu alte cuvinte, face fapte bune pentru cei față de care viața a fost mai puțin darnică, pentru a da „de mâncare presei”, mutând atenția față de adevăratele sale intenții.

Altruismul este, conform definiției din DEX, o atitudine morală sau sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora. Precum și o doctrină morală care preconizează o astfel de atitudine.  Filantropie, tot conform DEX, este acțiunea de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci.

Dacă privim conceptul, dar și povestea seriei, din perspectivă psihanalitică, am putea spune că altruismul și un anumit tip de agresivitate distructivă, izvorât din lăcomie, sunt două fețe ale aceleiași monede. La suprafață, în „văzul lumii”, avem o persoană altruistă, dedicată faptelor de caritate, preocupată de problemele celor mai puțin „norocoși” decât ea. Dar în adâncurile inconștientului său este mânată de multă cruzime și dorință de distrugere. Altruismul este, astfel, o modalitate de a ține sub control tendințele agresive și de lăcomie, inconștiente. Nevoia de a ascunde pornirile interioare duce la manifestări de bunătate și compasiune, dar adesea false. Parafrazându-l pe Freud, un om aflat doar în lumină, ascunde mult întuneric, și cel mai adesea este extrem de periculos.

Cititorului i-ar putea veni în minte nume de persoane și personalități actuale care corespund descrierii. Și nu ar greși aproape deloc. În aceste vremuri este simplu ca cineva să joace în fața reflectoarelor rolul omului bun, ascunzând cu mare precizie aspectele întunecate și distrugătoare din sine. Însă, la o privire mai atentă, chiar și acestea sunt date de gol. Pentru că, întocmai precum în cazul personajului rău din „The Night Manager”, lăcomia îl va face să piardă din vedere detalii pe care o minte clară, nepătimașă le va observa și le va folosi.

Principiul creștin spune că atunci când faci un bine „nu trebuie să știe dreapta ce face stânga”. Adică făcând un bine, nu trebuie să o faci în văzul tuturor. Pentru că cine procedează așa, cade în capcana vanității. Și nu mai este nici pe departe o persoană altruistă. Ci doar o persoană care are ceva de ascuns, cel mai probabil niște emoții arhaice, precum ura și lăcomia.

Frustrații din umbra lui Chirilă

tudor-chirila-foto-tudor-cucu
Foto Tudor Cucu

Astăzi (1 octombrie) s-a încins FB-ul pe tema unei „răbufniri” a lui Tudor Chirilă din timpul ediției de vineri a emisiunii „Vocea României”. Omul și-a motivat afirmațiile printr-un text pe care l-a publicat pe FB vineri noaptea, pe care îl redau integral la finalul analizei mele.

La scurt timp după apariția postării lui Chirilă au început discuțiile pe tema secvenței din emisiune și pe tema textului. Spun discuții, întrucât nu poate fi vorba de dezbateri. Părerile sunt împărțite, iar cele împotrivă sunt radicale și tendențioase.

Ce acuză Tudor Chirilă pe scurt: faptul că sunt concurenți care participă la emisiune, care deja fac parte din trupe de coveruri și care vânează, prin participarea la Vocea României, să câștige mai multă faimă, care să se concretizeze în și mai multe concerte (nunți, botezuri și alte cumetrii) pentru trupele lor. El acuză acești concurenți că, deși cântă de ani de zile coveruri, nu reușesc să se facă remarcați prin creații proprii. Mai spune că, de cele mai multe ori, trupele de coveruri câștigă mai bine din punct de vedere financiar decât artiștii care au compus piesele. Se referă, desigur, la artiștii români ale căror piese sunt introduse în repertoriul trupelor de coveruri, trupe care, nici nu cer acordul pentru a cânta respectivele creații, și care nici nu predau play-list-urile cluburilor sau organizatorilor, astfel încât să ajungă la organismul de gestiune colectivă, ce reprezintă drepturile de autor.

Principala acuză care i se aduce lui Tudor Chirilă este aceea că este un IPOCRIT, pentru că el face parte din juriul unei emisiuni care folosește în mod exclusiv piese deja consacrate. Cu alte cuvinte, folosește coveruri.

Să luăm definiția pentru ipocrit, conform DEX: IPOCRÍT, Ă, ipocriți, te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. Din fr. Hypocrite. Să vedem în continuare dacă se încadrează la această categorie.

Odată acceptat rolul de jurat la Vocea României, Tudor Chirilă a declarat: „…sper că prezența mea în acest show va aduce mai mult în atenția publicului muzica pop-rock, care în momentul de față nu beneficiază de expunerea pe care o merită. Mi-aș dori să găsesc voci pe care să le conving să cânte rock, să se exprime rock sau pop-rock. Cred că în muzica rock există multă energie și libertate și cred că Vocea și concurenții din echipa mea le-ar putea aduce oamenilor aminte de asta.” (Declarația completă aici: http://vocearomaniei.protv.ro/stiri/tudor-chirila-este-noul-antrenor-ldquo-vocea-romaniei-rdquo.html)

Emisiunea este un format cumpărat și urmărește găsirea unor voci. Asta pe lângă rating. Deci nu este o emisiune de creație. De la prima ediție la care a participat, Chirilă s-a ținut de cuvânt și, în calitatea sa de antrenor, a impus rock-ul. Efectul a fost fascinant. Nu doar că a câștigat două ediții de Vocea, dar muzica rock și-a făcut simțită prezența în mult mai multe emisiuni de gen, atât la Pro, cât mai ales la concurența directă, X-Factor de la Antena 1.

Este acuzat de ipocrizie pentru faptul că participă în calitate de jurat la o emisiune care are ca scop descoperirea unor voci și care prin formatul său folosește melodii consacrate. Din ce știu, Pro Tv-ul plătește drepturi de autor pentru programele sale, adică pentru melodiile difuzate în cadrul emisiunilor sale, deci și pentru cele folosite la Vocea României. Așadar, nici o ipocrizie.

Spre deosebire de alții, care au participat în calitate de vedete la diferite emisiuni-concurs de acest tip, Chirilă este singurul care prin „Agenția de vise” s-a implicat direct în viitorul artistic al concurenților care s-au aflat în echipa sa. Îi cheamă să cânte cu Vama sau în deschiderea concertelor Vama. Îi încurajează și le produce albumele proprii. Cât de departe vor ajunge va depinde și de ei, nu doar de faima lui Chirilă. (vezi update-ul din final)

Singurul „cover” pe care Tudor Chirilă, împreună cu foștii săi colegi de la Vama Veche, l-a realizat a fost „Hotel Cișmigiu”. Din câte știu nu și-au asumat ca fiind piesa lor. Iar melodia a fost atunci, și a rămas până în prezent, un manifest împotriva nepăsării. Chirilă, de când s-a lansat a cântat în mod exclusiv melodiile sale, cu mici excepții pe care le-a tratat ca atare. Am fost martoră a debutului pe scenă și cel discografic al trupei Vama Veche. Cred că am fost printre primii jurnaliști de specialitate care a scris despre ei și muzica lor. Dacă au cântat vreodată coveruri la începuturi, nu au făcut-o pe scenă, ci la petrecerile în cerc restrâns de la restaurantul lui Liviu.

Este acuzat de ipocrizie pentru că actualii săi colegi de trupă au făcut parte în trecut, sau încă mai fac parte, din trupe de coveruri. Nu știu cât de adevărată este cea de a doua parte de acuzație, însă Tudor Chirilă nu poate fi făcut răspunzător pentru alegerile colegilor. În plus, aceiași colegi contribuie la compunerea actualelor piese Vama.

Cum spuneam, nu a existat o dezbatere pe tema coverurilor lansată într-un mod abrupt (chiar brutal, înțeleg, în timpul emisiunii) de Tudor. Cei care s-au declarat împotriva celor afirmate de el, au recurs la argumente emoționale și au adus atacuri la persoana lui Chirilă. Sigur, nu este cel mai simpatic cântăreț. Nici vreo mare voce nu are. Este arogant și uneori chiar obraznic. Este un rebel și asta suprără pe mulți. Dar este apreciat de mulți alții pentru libertatea în gândire și exprimare. Dar cei mai vehemenți contestatari ai lui sunt… artiști de coveruri care, culmea, nu au reșit să se facă remarcați prin creațiile proprii. L-au acuzat pe Chirilă că este difuzat în „heavy-rotation” (minim 6 difuzări ale unei piese pe zi) la toate radiourile. Ceea ce poate fi ușor verificabil pe site-urile radiourilor. Surprinzător (din nou), cu excepția RockFM, Guerilla, Europa FM și mai nou Radio Seven, eu nu am auzit și nici nu am văzut Vama în lista pieselor de difuzare.

Îmi permit să fac o interpretare sălbatică și să spun că acești muzicieni interpreți de coveruri și-au proiectat propriile frustrări pe cel care sub o formă sau alta a reușit să devină un simbol pentru o generație. Dacă nu chiar două. Adică este tot ceea ce ei nu au reușit să realizeze. S-a născut sub „o stea norocoasă” spunea altcineva. Eu cred că norocul ți-l mai faci și cu mintea și cu sufletul tău.

La final, am păstrat un argument elocvent pentru ipoteza de mai sus, legată de frustrările proiectate pe Tudor Chirilă. Argumentul spune că „lui Dumnezeu nu i se plătesc drepturi de autor”. Este adevărat. Putem pleca de la premiza că Dumnezeu este deținătorul tuturor lucrurilor create sau care urmează a fi create. Dar Dumnezeu l-a ales pe Chirilă și i-a ales pe cei din Vama Veche să compună „Nu am chef azi”, și nu pe mine, pe tine sau pe altineva.

P.S.: Înainte de a da ”publish” acestui articol, am văzut un comentariu ticălos al unui artist interpret de coveruri, care făcea trimitere la despărțirea cu scandal a lui Chirilă de foștii colegi din Vama Veche și la procesul de atunci. A acuzat faptul că Tudor nu compune, că nu este priceput la instrumente și nici cu linia interpretativă nu stă prea bine. Pentru că ticăloșii obișnuiesc să denatureze adevărul, pun aici un link cu un interviu al lui Tudor Chirilă după despărțire. La vremea primelor albume Vama Veche nu doar ei, ci și alte trupe (eu știu cel puțin două), declarau piesele ca fiind compuse de toți membri, pentru ca drepturile ce revin din difuzări să fie împărțite în mod egal. Pentru că și cei din Vama Veche, ca și alții, au pornit ca prieteni, egali în drepturi.

Update: După publicarea articolului am primit informații și despre ceilalți jurați. Smiley compune și produce pentru concurenții din echipele sale, un exemplu fiind Fely (melodia „Creioane colorate”). Printre cei de a căror soartă se ocupă se află Toby Ibitoye și Michel Kotcha. Loredana compune și produce pentru câteva dintre fostele sau actualele concurente din echipele sale. Unii dintre „elevii” săi au momentele lor speciale în spectacolele Loredanei.  Felicitări lor și tuturor celor care, de la nivelul la care au ajuns, sunt implicați în construirea carierelor celor din generațiile care vin din urmă!

 

Postarea lui Tudor Chirilă pe pagina sa de FB

 Cariera mea muzicală se bazează pe cântece pe care le-am compus împreună cu colegii mei din Vama Veche și mai târziu din Vama. Prețuiesc la maximum creativitatea și originalitatea. Influențele nu se pot evita, dar în toate încercările mele de a scrie muzică mi-am propus să fiu original, să scriu muzică originală mai ales ca linie melodică. Prin urmare, mi-e greu să înțeleg cum poate un cântăreț să fie fericit interpretând doar piesele altora. OK, nu oricine poate să compună, înțeleg asta. Dar cred că oricine poate încerca. Și dacă nu reușești singur, cauți colaboratori. Și dacă nici așa nu funcționează, rogi pe cineva să scrie cântece pentru tine, pe stilul tău și pentru personalitatea ta. Să ne înțelegem… și Beatles au început cântând coveruri prin Hamburg, și Rolling Stones au început cu coveruri, dar nu au rămas în punctul ăla. Le-au folosit ca să învețe, să devină niște live performeri mai buni și apoi au început ușor-ușor să-și scrie propriile piese. Și ce piese!

Să vii la Vocea Romaniei ca să mai prinzi o nuntă mi se pare trist. Da, la Vocea Romaniei se cântă coveruri pentru că ăsta e formatul. Dar se presupune că show-ul ăsta e doar un punct de plecare sau un restart. Mă întreabă lumea de Tiberiu Albu. Tibi are o trupă (Fameless), cu care lucrează la primul album. Poate au mai puține concerte decât dacă ar fi dat curs ofertelor de a cânta coveruri, dar au preferat să-și ia timp și să-și compună propriile cântece. Nu a zis nimeni că e ușor. Cristina Bălan a compus mai multe piese înainte și după concurs. Deja a lansat una. Cântă și coveruri în concertele ei, dar în paralel face muzică originală.

Ce nu înțeleg unii este că de cele mai multe ori trupele de coveruri fac bani pe spinarea celor care au compus piesele pe care le cântă ei. Cele mai multe cluburi, ca să nu mai vorbesc de nunți, nu plătesc drepturi de autor, deci trupa de coveruri își ia onorariul pentru prestație, dar cei care au muncit să compună piesele alea nu se aleg cu absolut nimic. Și nu e vorba de bani, ci de principiu!

Știu că sunt mulți cei care au o formație alături de care scriu muzică originală, se străduiesc să razbată în industria muzicală, iar în paralel cântă într-o trupă de coveruri ca să se întrețină. La fel cum sunt trupe care încep cu coveruri, dar compun constant și inserează propriile piese în concerte. Nu acuz trupele mici care încearcă să câștige un ban, ci acuz trupele mari care refuză evoluția. Și mai e ceva. Aici nu vorbesc despre reinterpretări, despre coveruri pline de creativitate, cum sunt unele de la London Grammar, Chris Cornell, Hurts etc. Vorbesc despre interpretări plictisite ale acelorași piese cunoscute și răscunoacute.

Cel mai important lucru pentru mine e faptul că atunci când scena de coveruri devine mai mare decât scena originală vom avea o problemă și cu educația publicului care se va așeza confortabil și relaxat pentru ascultarea pe repeat și pastișată a unor melodii celebre.

P.S. Am ținut să fac precizările astea în caz că poziția mea nu a fost destul de clară în episodul Vocea României din seara asta.

 

Parlament bolnav, du-te la spital!

Declarațiile politicienilor, din ultima perioadă, au un iz de senzațional, căutând simpatia, apelând, conștient sau nu, la gândirea magică a auditoriului. Se observă că, repetat, chiar obsesiv, când neagă acuzațiile fac trimiteri la emoții puternice, de familie: părinți-copii.

orban_pnl_vota_declaratia_parlamentului_privind_demisia_traian_basescu

Deoarece din aceste declarații aruncate în spațiul public de parlamentari răzbate foarte puternic imaginea unor gânduri paranoide, fantasme de omnipotență, o abordare de tip “prezentare de caz” poate aduce o clarificare, fără a transforma acest demers într-o psihanaliză exhaustivă a unor persoane.

Principala acuzație care se face auzită în ultimul an este că se încearcă decredibilizarea Parlamentului, care este principala instituție în stat și garantul democrației.

Așa să fie oare? Ei, bine, nu! Când vorbim de Parlamentul trebuie să înțelegem că vorbim despre o instituție formată din oameni, iar acest grup dă viața unei entități politice.

Pornesc analiza considerând Parlamentul o ființă de sine stătătoare. O astfel de abordare este utilizată în Psihologia Socială pentru studierea unui grup, a unei mulțimi, după structura psihică propusă de psihanaliză: Se, Eu și Supraeu, cu aspectele lor conștiente și inconștiente.

Această ființă, Parlamentul, are o lume interioară, vie, dinamică, populată cu obiecte interne. Aceste obiecte interne interacționează, dar se află în relații, pozitive sau nu, cu obiectele externe. Natura relațiilor depinde de modul în care sunt percepute, trăite, reprezentate aceste obiecte

Așadar, avem persoana Parlament într-un cabinet imaginar.

Motivul prezentării la cabinet

Pacientul Vine la evaluarea psihologică la solicitarea angajatorului, Poporul.

Reacția la prima întâlnire.

„Meseria de politician este riscantă, mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan. Aleșii își riscă libertatea, sănătatea, în fiecare zi”  (obiectul intern Daniel Barbu. Declarație completă aici)

daniel-barbu
Sursa foto; http://www.rfi.ro/politica-86507-daniel-barbu-candidatul-alde-la-primaria-bucuresti

Să se afle cum un grup a preluat puterea. Au intrat în această acțiune nu forțele politice, ci forțele obscure.” (obiectul intern Călin Popescu Tăriceanu. Declarație completă aici)

Vom face o contramanifestație dacă atacarea Parlamentului și a Guvernului se repetă.” (obiectul intern Sebastian Ghiță, în cadrul unei emisiuni la B1TV – 23 septembrie)

„Asistăm la un atac concentrat asupra Parlamentului.” (obiectul intern Victor Ponta, în direct la RomâniaTV – 23 septembrie)

Și nu în ultimul rând, „Mă simt hărțuit. Mă simt hăituit.” (obiectul intern Gabriel Oprea în direct la A3 – 21 septembrie).

publimedia-silviu-mateitariceanu
sursa foto: publimedia-silviu-mateitariceanu

Primele observații

Se observă prezența gândurilor paranoide, ruminații, gânduri obsesive, de persecuție Pacientul acuză atacuri de panică și de anxietate. Comportamentul este agitat. Vorbește tare și apăsat.

Discursul Pacientului pare să fie cursiv, argumentat. În momentele în care este nesigur, sare de la o idee la altă, pierzând firul logic al argumentației.

Pacientul afirmă că este acuzat că pierde contactul cu realitatea. Afirmă, de asemenea, că i se reproșează că minte, că ignoră unele fapte și evenimente.

Pacientul Are sentimentul că superiorul său direct îl persecută.

sectie-de-votare

Istoric personal și de dezvoltare a patologiei

Părinți

Parlamentul s-a născut în urmă cu 26 de ani. Părinții, foarte tineri la momentul nașterii subiectului, Constituția și Votul Democratic, s-au dovedit a fi incapabili de a fi părinți.

Mama, Constituția, este depresivă cronică, întoarsă spre sine, incapabilă de a intra într-o relație afectivă cu copilul său.

Mama îi spune: ți-am dat viață, te-am hrănit, ți-am oferit un acoperiș deasupra capului. Am fost prea tânără când te-am născut. Nu știam ce este maternitatea. Iar taică-tu dispărea de-acasă pentru câte patru ani. În primii doi ani de viață a mai fost prezent, după care dus a fost.

Tatăl, Votul Democratic, este absent din viața copilului. Apare o dată la 4 ani, dar nu-l bagă în seamă, nu-i pune limite, este mai preocupat de sine și de beneficiile sale.

Tatăl are obiceiul ca, înainte de a veni data sosirii acasă, să-l sune sau să-i trimită mesaje și să-l amenințe că dacă nu-i cuminte, nu mai primește nimic. Dar cam atât.

Pentru că Parlamentul a învățat să-și păcălească tatăl, spunându-i doar cât de cuminte a fost și ce are de gând să facă, continuând prin a-i promite că-i va îndeplini toate visele de preamărire, de prosperitate și de grijă la bătrânețe, nu ține seama de promisiuni și, odată Votul Democratic plecat pentru încă 4 (patru) ani, continuă cu activitățile sale zilnice, alături de anturajul său dubios.

sebastian-ghita
http://www.expresspress.ro/sebastian-ghita-isi-ataca-denuntatorii/

Evoluție

În istoria personală a Parlamentului se întâlnesc acte de infracționalitate. În repetate rânduri s-au semnalat încălcări flagrante ale legii, dintre care cele mai frecvente sunt cele de evaziune fiscală, violență.

Parlamentul a mințit de multe ori, iar atunci când a fost prins a negat cu vehemență, dând vina, cel mai adesea pe forțe exterioare, de regulă oculte. Are relații dificile cu cei din jur, în special cu cei apropiați, cum ar fi de exemplu entitatea Poporului, entitatea DNA-ului, entitatea Președinției sau entitatea Guvernului.

Mecanisme de apărare

Este de observat că Parlamentul apelează la mecanisme de apărare primitive, specifice copiilor cu vârste cuprinse între 0-3 ani: negarea, fuga în fantasmă, clivarea, proiecția.

oprea
Sursa foto: http://www.aktual24.ro

Diagnostic de lucru: Tulburare de personalitate schizoidă

Pacientul prezintă majoritatea caracteristicilor poziției schizo-paranoide, așa cum a fost descrisă de Melanie Klein. Se confruntă cu impulsurile sale distructive înnăscute prin clivajul Eului și al obiectelor interne, în părți bune și părți rele (cei 73 buni care au votat în favoarea lui Oprea, respectiv cei 45 răi care au votat împotriva lui). Proiectează impulsurile distrugătoare asupra obiectelor rele, de care se simte persecutat (Poporul, Președinția, DNA).

victor-ponta-cu-sotia
Sursa foto: www.click.ro

Diagnostic prezumtiv

AXA I – Tulburări paranoide, schizoide, cu atacuri de panică

AXA II – Tulburare de personalitate antisocială coroborată cu gânduri paranoide

AXA III – Somatizări multiple, atacuri de panică, agitație excesivă, bâlbism

AXA IV – Suport social present: anturajul format din televiziunile prietene (A3 și România TV)

Axa V – GAF 65

img-6586
Sursa foto: www.mediafax.ro

Comentarii

Ca psihoterapeut, în relația cu pacienții contează foarte mult capacitatea de empatie. În relațiile din afară cabinetului ai dreptul să nu apelezi la această capacitate în relație cu anumite personae.

Un diagnostic nu se pune pe genunchi, la o cafea, la cină, în oraș. Chiar dacă observăm anumite tendințe patologice, chiar antisociale la persoanele cu care intrăm în contact în afara cabinetului, principala preocupare este propria viață. Un psihoterapeut nu are oobligația de a manifesta empatie în afara cabinetului, în condițiile în care integritatea sa psihică și fizică este pusă în pericol de indivizi necunoscuți.

Pacienții cu tulburare de personalitate antisocială sau paranoidă NU SE PREZINTĂ de bună voie la nici un cabinet psihologic. Merg doar în urma unor sentințe judecătorești, dacă este o obligație la angajare. De regulă încearcă să mituiască sau să păcălească, să disimuleze atât interviul de evaluare cât și la testele aplicate.

parlamentul-romaniei

Elemente teoretice

Obiect – Acela către care este îndreptată acțiunea sau dorința; acela de care are nevoie subiectul  pentru a obține satisfacție pulsională; acela la care se raportează subiectul. În lucrările psihanalitice, obiectele sunt aproape întotdeauna persoane, părți ale persanelor sau simboluri ale unora sau altora.

Obiect rău – Un obiect pe care subiectul îl urăște sau de care se teme, care este trăit ca răuvăitor. Un obiect rău poate fi intern sau extern.

Obiect bun – Un obiec pe care subiectul îl iubește, care este trăit ca binevoitor. Poate fi extern sau intern.  ( Dictioar critic de psihanaliză, pag 189-190)

 imageresize

Caracteristici la Tulburarea de personalitate paranoidă

Pacienții tind să fie anxioși, distanți, fără umor, certăreți și fac adeseori „din țânțar armăsar.” Poartă pică tot timpul și sunt implacabili față de insulte, injurii sau ofense.

În activitatea profesională depun multe eforturi și, dacă se află în situația de a munci individual, se descurcă foarte bine. Faptul că sunt distanți și reținuți le creează numeroase dificultăți interrelaționale, de integrare și armonizare.

Există persoane în rândul celor cu tulburare de personalitate paranoidă care au multă rigoare logică, argumentativitate, persuasiune, combativitate și tenacitate, devenind astfel extrem de dificil de contracarat într-un schimb de opinii.

Acești indivizi dacă sunt contraziși sau respinși tolerează cu greu frustrarea și contraatacă violent. În situația în care greșesc heteroatribuie eșecul.

Sunt mulți care au tendința de a obține și a păstra puterea nu de puține ori supraestimându-și calitățile.

Au o marcantă tendință la autonomie, fiind aproape incapabili să coopereze deoarece îi disprețuiesc pe cei slabi, neputincioși și sunt extrem de exigenți și intransigenți.” (Tudose, F. Tudose, C., Dobranici, L., pag 109)

parlamentari-cu-mana-sus1

Caracteristici pentru Tulburarea de personalitate antisocială

Denumiți deseori și sociopați, acești indivizi sunt caracterizați de desconsiderarea și violarea drepturilor altora impulsivitatea și incapacitate de a face plauri pe durată lungă, iritabilitate și agresivitate, neglijență nesăbuită pentru siguranța lor sau a altora, iresponsabilitate considerabilă indicată prin incapacitatea repetată de a avea un comportament consecvent la muncă ori de a-și onora obligațiile financiare, lipsă de remușcare, indiferență față de faptul de a fi furat sau maltratat sau încercarea de justificare a acestor fapte, incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale (comiterea repetată de acte care constituie motive de arest), incorectitudine, mințit repetat, manipularea altora pentru profitul său sau plăcerea personală. Ignoră problemele personale curente și de perspectivă.

Acești indivizi au o instabilitate psihică crescută. Afișează siguranță de sine aroganță, se supraestimează. În antecedentele personale distingem minciuna, înșelăciunea, evaziunea fiscală și numeroase alte acte ilegale sau în orice caz imorale.

Acești indivizi pot forma cu ușurință relații interpersonale, dar natura acestora este superficială.” (Tudose, F. Tudose, C., Dobranici, L., pag 111)

Bibliografie:

  • Dicționar critic de psihanaliză, – București, Editura Trei, 2013
  • Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L. – „Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi” – București, Editura Trei, 2011
  • Zamfirescu, D.V., – „Introducere în psihanaliza freudiană și postfreudiană”, – București, Editura Trei, 2007

Autor articol:

Andreea Talmazan

Psihoterapeut în formare – Psihoterapie psihanalitică

P.S.: Parlament, programul la cabinet este de luni până vineri, între orele 9-17. Numai cu programare. Sâmbătă și duminică – vizite în teritoriu. Te aștept!

Milogii universali umilesc Universul

În weekend m-am uitat la televizor. Această propoziție de început îmi amintește de cântecele lui Andrieș, pe care le ascultam pe discuri, achiziționate pe sub mână de la librăria de la Ulpia (Deva) pe vremea răposatului. Și am văzut un promo pentru o emisiune la A3, moderată de Dana Grecu, în care, printre altele, se promitea că vor fi dezvăluite zodiile care au succes financiar.  ”Bun” îmi zic, ”s-or fi descoperit lucruri noi în domeniu.” Pregătindu-mă moral pentru o întâlnire la Universitate, rămân cu o ureche conectată la televizor. Când eram gata echipată de ieșit pe ușă, începe emisiunea. Doi specialiști invitați în studio: Lidia Fecioru și Mihai Voropchievici. ”Bun așa”, din nou îmi zic, ”un bioenergoterapeut și un parapsiholog dezvăluie secretele financiare ale zodiilor”.  Și îmi propun să ascult, amânând astfel ieșirea din casă.

Citește

Gânduri despre Colectiv.

„Țara aceasta are ceva profund defect!”

lumanari-colectiv-840x420Am început de nu știu câte ori să scriu despre ce am trăit în acea noapte, și în nopțile care au urmat, și cum m-a afectat dezastrul de la Colectiv. Am încercat să scriu un text obiectiv, detașat, dar mi-a fost greu din foarte multe motive.

Acum, la 4 luni de la tragedia în care au murit oameni pe care i-am cunoscut, oameni pe care nu i-am cunoscut, în care au fost răniți apropiați de-ai mei și necunoscuți deopotrivă, am aceleași întrebări, nelămuriri și revolte. Și chiar dacă furia și durerea inițială și-au pierdut din intensitate, la fiecare final de lună, la fiecare 30 ale lunii, și 29 februarie anul acesta, rana din suflet începe să doară. Și, poate cu mai puțin patos, am să scriu gândurile care mi se învârt în minte încă din primele zile de după. Gânduri pe care le-am exprimat prin postări scurte sau lungi pe FB, în comentarii revoltate și dure la posturile altora, mai puțin ”afectați” de ce s-a întâmplat.

Citește

Astrologule, de cine esti posedat?

Black_magicAstazi, 9 martie, am participat la prima editie a Targului de Astrologie „Zodiac Cafe”, intr-un loc special, in care timpul parca s-a oprit in loc, Inspayer Bistro, in Palatul Spayer. Am revazut oameni dragi, am aflat cum numele mi-a luat-o inainte in lumea spirituala, am cunoscut o organizatoare tanara, frumoasa, desteapta si cu foarte multa carisma.  A fost o zi de martie „asezata”. Si imi cer scuze anticipat pentru ceea ce urmeaza.

Citește

Usa

“Niciodata, dar absolut niciodata, in nici un fel de circumstante sa nu deschizi usa aceea!” O fraza din povestile copilariei care patrunde cu nebagare de seama in constiinta copilului. Si din acest moment niciodata, dar absolut niciodata, in nici un fel de circumstante cel ce paseste cu putere in viata nu va depasi limite. Pentru ca dincolo de orice usa necunoscuta se afla un secret ce trebuie sa ramana secret peste generatii.

Meditez asupra usii si insemnatatii ei. Se spune ca in locul oricarei usi care sei nchide, o alta se deschide. Suna atat de inaltator si de binevoitor, ca uneori te trezesti ca iti doresti sa se inchida naibii toate usile pe care le cunosti si sa se deschide usile mult promise, catre cai mai bune si mai drepte, mai clare si, nu-i asa, mai usoare. Paradoxal, constient sau nu, cel care a facut sintagma aceasta celebra a conditionat pe cel ce crede in ea sa atepte binecuvantarile divine. Dar daca usile nu trebuie inchise? Usile care marcheaza spatii din intreaga experienta a fiintei care sunt eu ar trebui sa ramana deschise pentru surse si resurse. Amnezia este o usa inchisa cu trei lacate, trei iale si pazita vigilent de trei garzi: Uitarea, Durerea, Lasitatea.

Citește

Folosim cookies pentru a personaliza conținutul și reclamele, pentru a putea să-ți oferim instrumente de social media și pentru a analiza traficul pe acest site. View more
Cookies settings
Accept
Decline
Privacy & Cookie policy
Privacy & Cookies policy
Cookie nameActive

Cine suntem?

Adresa site-ului este: https://andreeatalmazan.ro.

Comentarii

Când vizitatorii site-ului lasă un comentariu pe site, colectăm datele care apar în formularul de comentarii și, de asemenea, adresa de IP și tipul de browser pentru a detecta și a preveni spamurile. Un string anonimizat a fost creat din numele adresei tale de email pentru a interoga Gravatar dacă utilizezi serviciul. Politica de protecție a datelor cu caracter personal (privacy policy) este disponibilă aici: https://automattic.com/privacy/. După aprobarea comentariului tău, poza ta de profil va apărea public lângă comentariul tău.

Media

Suggested text: If you upload images to the website, you should avoid uploading images with embedded location data (EXIF GPS) included. Visitors to the website can download and extract any location data from images on the website.

Cookies

Suggested text: If you leave a comment on our site you may opt-in to saving your name, email address and website in cookies. These are for your convenience so that you do not have to fill in your details again when you leave another comment. These cookies will last for one year. If you visit our login page, we will set a temporary cookie to determine if your browser accepts cookies. This cookie contains no personal data and is discarded when you close your browser. When you log in, we will also set up several cookies to save your login information and your screen display choices. Login cookies last for two days, and screen options cookies last for a year. If you select "Remember Me", your login will persist for two weeks. If you log out of your account, the login cookies will be removed. If you edit or publish an article, an additional cookie will be saved in your browser. This cookie includes no personal data and simply indicates the post ID of the article you just edited. It expires after 1 day.

Embedded content from other websites

Suggested text: Articles on this site may include embedded content (e.g. videos, images, articles, etc.). Embedded content from other websites behaves in the exact same way as if the visitor has visited the other website. These websites may collect data about you, use cookies, embed additional third-party tracking, and monitor your interaction with that embedded content, including tracking your interaction with the embedded content if you have an account and are logged in to that website.

Who we share your data with

Suggested text: If you request a password reset, your IP address will be included in the reset email.

How long we retain your data

Suggested text: If you leave a comment, the comment and its metadata are retained indefinitely. This is so we can recognize and approve any follow-up comments automatically instead of holding them in a moderation queue. For users that register on our website (if any), we also store the personal information they provide in their user profile. All users can see, edit, or delete their personal information at any time (except they cannot change their username). Website administrators can also see and edit that information.

What rights you have over your data

Suggested text: If you have an account on this site, or have left comments, you can request to receive an exported file of the personal data we hold about you, including any data you have provided to us. You can also request that we erase any personal data we hold about you. This does not include any data we are obliged to keep for administrative, legal, or security purposes.

Where your data is sent

Suggested text: Visitor comments may be checked through an automated spam detection service.
Save settings
Cookies settings