Copiii noului mileniu si parintii lor

 

Primesc din ce in ce mai des solicitari de a comunica cu parintii de copii mici. Acei copii nascuti dupa 2000, acesti prunci ai noului mileniu.

Sunt parinte al unui astfel de copil. Si cand a venit pe lume am cautat sa aflu daca este indigo, daca este de cristal sau de alta natura. Si dupa “consultarea” sistematica a cartilor cu acest subiect, a specialistilor in domeniul spiritual, dar mai ales dupa indelunga mea cautare a intelesului cuvantului “mama” si “copil”, am constatat ca nici o carte nu iti ofera “reteta” perfecta.

Mi-am dat seama ca, pentru mii de generatii, deci cel putin doua mii de ani, cuvintele si expresiile definesc raportul dintre parinti si copii, si ca aceste cuvinte sunt in 99% din cazuri … egoiste!

Va suna familiar expresii precum “esti copilul meu si faci cum zic” sau “eu te-am facut eu te….” sau “cand l-am facut” sau “am facut-o” si asa mai departe?

Ei bine acest gen de abordare a  problemei a dus cel mai adesea la conflictele cu proprii copii. Pentru ca, chiar si in vremurile trecute, se stia ca NU barbatul si femeia fac copii! Ci Dumnezeu trimite prunci la nastere! Divinitatea este cea care ingaduie “zamislirea” de prunci.

In ultimle decenii, in care cautarea spirituala a prins amploare, chiar daca nu s-a demonstrat “stiintific” asta, a inceput sa se vehiculeze ideea ca “parintii sunt alesi de catre copii” inainte de nastere. Si pare si foarte logic daca privim din prisma legilor karmice, care presupun implinirea de misiuni personale ca entitati individuale.

Sa spunem ca un spirit alege sa se nasca pe Pamant  pentru a “mai invata ceva” sau pentru a implini o misiune. Asa se face ca, impreuna cu ierahia cereasca se stabileste: contextul in care se naste pentru a-si implini misiunea pe care a primit-o/ales-o si parintii/familia care le poate crea cadrul optim pentru primele invataminte si pentru primii pasi spre implinirea misiunii. In aceasta alegere se mai iau in calcul si spiritele pe care urmeaza sa le intalneasca si cu care, in prealabil inainte de intrupare, s-a convenit sa se implineasca misiunile personale ale fiecaruia.

Toate bune si frumoase pana in 2000 cand au inceput sa vina la intrupare spirite foarte inalte si foarte evoluate din punct de vedere spiritual, care sunt la prima viata pe pamant, care fac parte din ierarhiile inalte ingeresti. Aceste spirite vin cu misiunea clara de a ridica vibratia acestei planete si de a participa activ la crearea Noului Pamant. Ei sunt: Omul Nou.

In aceasta situatie, nici o carte de specialitate, nici o carte de psihologie a copilului si nici o invatatura mostenita din strabuni nu mai poate da roade. Pentru ca aceste spirite simt altfel. Si pentru ca simt altfel, pentru ca sunt foarte evoluati si vin de “foarte de sus” din ierarhia de lumina a Creatiei, ei au capacitati extrasenzoriale mult amplificate. Sunt mult mai sensibili la energiile de vibratie joasa. Sunt mult mai sensibili in primii ani de viata la starea emotionala a mamei si a celor care locuiesc sub acelasi acoperis cu ei. Asa ca vor reactiona prin plans la orice forma de energie joasa. Ei pot simti acest tip de energie chiar si in persoanele despre care “n-ai zice” ca sunt asa. Ei de fapt percep acele programe interioare, cel mai adesea inconstiente, care bruiza armonia dintr-un om.

Cel mai adesea aleg sa se nasca prin cezariana pentru e elimina din start trauma fizica si psihica a procesului nasterii.

Sunt mult mai sensibili la mancaruri si bauturi, la muzica si la aparatura electrocasnica. Sunt sensibili la mediul inconjurator.

Cand sunt mici au o privire care cel mai adesea simti ca patrunde pana in suflet. Te patrund pur si simplu cu ochii fizici, dar te vad cu ochii sufletului.

Refuza sa vorbeasca pana ajung in colectivitate dar si tarziu dupa acest moment, pentru ei au o relatie speciala cu entitatile superioare, cu ingerii lor pazitori, in compania carora se simt foarte bine. Si atunci de ce sa se apuce sa invete ceva nou?

Cei care au inceput sa deprinda limbajul vor spune adevarul intr-un mod simplu si transant. Nu ascund nimic si foarte adesea ofera “raspunsuri” celor cu care intra in contact pentru prima data, sau pot caracteriza un om dupa o prima “scanare”.

Sunt greu de “controlat” aceste suflete. Tot ce au ele nevoie este de indrumare si atat. Ei vor sa invete viata pe pamant si atunci au nevoie de unghid care stie intr-o oarecare masura legile dupa care functionezi ca om.

Ca sa intelegi, este ca si cum maine ati pleca in Cambogia fara ghid si fara sa stiti nici o limba straina. Sau si mai bine, amintiti-va de “Cartile junglei”.

Tineti minte, copiii acestia au nevoie de indrumatori si nu de asupritori emotionali. Au nevoie sa fie lasati in pace si nu inlantuiti in niste frici pe care parintii nu le constientizeaza cel mai adesea, sau cand le constientizeaza le reprima. Ei sunt liberi in adevaratul sens al cuvantului!