Puţine lucruri sunt cele care mă tulbură până la revoltă! Unul dintre ele este violenţa verbală şi fizică împotriva copiilor. Am să vă spun o poveste reală, pe care am aflat-o astăzi de la mama unui băieţel până în 10 ani, abuzat la şcoală de o învăţătoare şi am să vă spun ce este de făcut într-o astfel de situaţie, sfaturi primite de la un avocat. Faptele sunt modificate puţin, din dorinţa de a proteja identitatea personajelor, dar problema este aceeaşi.
Aşadar, într-o şcoală din sistemul de stat, un băieţel este acuzat de o învăţătoare că a distrus nişte bunuri ale şcolii şi că a instigat la violenţă alţi copii. Copilul încearcă să se apere şi să spună că nu este el vinovat. Învăţătoarea nu îl ascultă, dar îl bruschează de fiecare dată. Din fericire, cel mic vorbeşte cu părinţii săi, care fac cerere la conducerea şcolii să se ia măsuri. Aici este bine de menţionat că majoritatea şcolilor de stat sunt prevăzute cu sisteme video de supraveghere. Când copilul îi spune mamei că, în momentul în care aude soneria că anunţa începutul sau sfârşitul pauzei, începe să îl doară capul şi să vadă în ceaţă. Acesta este momentul în care mama decide să ceară înregistrările video, din care reiese că fiul său nu a făcut lucrurile de care a fost acuzat. Atunci, cuprinsă de supărare, mă sună şi îmi solicită ajutorul. Apelez la o prietenă avocat de la care am aflat ce paşi trebuie urmaţi astfel încât să obţină o pedeapsă, pe cale legală, împotriva respectivului cadru didactic.
1. Primul pas constă în depunerea unei plângeri penale la secţia de poliţie pe raza căreia se află înstituţia de învăţământ. Două menţiuni:
– Părinţii este imporant să nu se lase intimidaţi de posibila atitudine delăsătoare a organelor de poliţie. Să insiste să depună plângerea penală.
– În declaraţie să menţioneze că urmează să adauge o constatare la de IML (în caz că pe corpul copilului apar urme de violenţă) şi o evaluare psihologică.
2. Să meargă la o evaluare psihologică la un psiholog specializat în terapia pentru copii. Şi aici am două menţiuni:
– Este important ca părinţii să fie sinceri cu copilul, să îi spună că merg la psiholog, care este un specialist care îi va ajuta să scape de simptom (în cazul prezentat, de dureri de cap şi vederea în ceaţă) şi să se simtă din nou bine.
– După evaluare, împreună cu psihologul, să decidă un program de terapie pentru copil. Fiind în perioadă de formare psihică, a imaginii şi stimei de sine, copiii reacţionează relativ mai repede la terapie, decât un adult. Şi, este mai bine să se acţioneze la această vârstă, decât să ajungă un adult cu probleme.
– Păstraţi toate chitanţele, şi de la evaluare, şi de la şedinţele de terapie. În cazul în care se ajunge la proces, puteţi cere, pe lângă daunele morale, şi suportarea acestor costuri de către cadrul didactic acuzat.
Este important, din punctul meu de vedere, ca aceste situaţii să nu se mai întâple în şcoli, copiii să nu mai fie abuzaţi. Dar dacă totuşi se întâmplă, este important să acţionaţi, să nu treceţi cu vederea. Integritatea psihică a copilului este mai importantă şi pentru aceasta orice luptă cu sistemul este importantă.