Creierul este centrul de comanda, este biblioteca, este carmuitorul, este generatorul, este fantasticul organ din interiorul capului care coordoneaza atat de multe activitati ale noastre in fiecare secunda a vietii noastre.
Creierul ne ajuta sa cunoastem, sa foram, sa cercetam sa aflam, sa construim teorii, sa rezolvam enigme, sa punem intrebari, sa deslusim raspunsuri.
Creierul este biblioteca vietii noastre. In el inmagazinam informatii ce le deprindem inca din frageda pruncie. Si chiar si de mai inainte de atat.
Creierul, hardul nostru intern, acumuleaza si pune in aplicare. Acumuleaza programe informationale si apoi le face operationale.
Fiecare functie a noastra are o legatura in creier. Fiecare organ al nostru este in stransa legatura cu creierul prin niste fire “vizibile” sau “invizibile”. Creierul nostru stie tot.
Este o unealta fantastica. Eram intr-o zi in masina cu doua prietene si, asteptand la un semafor, priveam lung pe geam spre o masinarie care sapa pe trotuarul de vizavi. Era ca un fel de excavator mai mic, suspendat pe doi piloni, cu o cuva cu care sapa. (Denumirea tehnica ma depaseste). Ce m-a impresionat si m-a pus pe ganduri in acelasi timp, a fost ca cele patru roti ale utilajului se invarteau “in gol”.
Dupa o vreme vorbeam cu una dintre ele despre noile “descoperiri” ale sale legate de propriul subconstient. Eram fascinata de faptul ca aproape zilnic avea revelatii peste revelatii. Traia experiente interioare profunde, revelatoare, dar prea putin vidnecatoare. Informatiile din subconstinetul ei, actionate de stimuli exteriori (meditatie, carti citite, oameni si conversatii avute) curgeau spre constient cu un ritm alert. Si dintr-un firisor de titei, la suprafata a “explodat” un ditamai suvoiul de”aur negru”.
Am oprit-o si i-am spus: “Am vazut mai devreme un utilaj care sapa in pamant pe trotuarul pe langa care am trecut. Si ma intrebam de ce sunt atat de fascinata de faptul ca rotile i se invart in gol. Acum am explicatia. Pentru tine era mesajul!”
“Cand incepi un proces de forare in inconstientul tau”, e important sa il si asimilezi, sa mergi mai departe, de pe o alta pozitie. In acest moment am sentimentul ca tu sapi si sapi si iar sapi, dar cu constientul si cu intreaga ta fiinta esti suspendata pe doi piloni si iti invarti informatiile in gol, precum rotile utilajului respectiv. Nu te duci in nici o directie. Sapi si sapi. Si atat!”
Cu creierul nostru putem face multe. Se spune ca folosim doar 10-15% din capacitatea sa. De curand, cercetatorii afirma ca il folosim pe de-a-ntregul. Si inclin sa cred ca este asa cand vine vorba de activitatea pur anatomica. Dar, ca intreg corpul nostru, are si activitate energetica, aceea de stocare a informatiilor si folosirea lor in situatii de zi cu zi sau in situatii cheie. Si o activitate spirituala.
Ganditi-va putin ca actul de a manca, este un program pe care l-am asimilat inca din copilarie. Fie din mimetism, fie din nevoia corpului de supravietuire. Dar situatii precum pilotatul unui avion pentru amatori, sau condusul unui automobil, sau montarea unui obiect de mobilier, sunt informatii pe care le folosim ocazional. La fel de bine, dupa o trauma legata de un conflict cu o haita de caini sau o zgarietura de pisica, sau intepatura de albina, se acceseaza informatiile “inamagazinate” in creier care ne determina sa ne aparam sau sa actionam intr-un fel pe care l-am invatat deja, un program care se afla inmagazinat intr-un sertaras de creier.
Intr-o forma similara informatiile legate de relationarea cu propria fiinta, dar si cu alti oameni, raman stocate la nivel informational, energetic, intr-unul dintre cotloanele creierului nostru. Experientele noastre trecute sau pur si simplu invatamintele pe care le-am primit de la cei din jurul nostru, fie parinti sau profesori, sau prieteni, sau altfel de oameni investiti cu putere si cunoastere, se transforma in programe operationale la nivel de creier si se activeaza cand conjunctura este creata.
Exista nenumarate teorii care sustin ca, atunci cand vrei sa schimbi ceva din felul in care actionezi in viata, trebuie sa dai “reset” la creierul tau. Mai precis, sa schimbi programele. De exemplu: daca stii inca din copilarie ca esti stangaci si nu stii sa faci nimic cu stanga, si vrei sa schimbi aceasta idee, incepi sa exersezi sa mananci cu stanga, sa apuci paharul de apa cu stanga, sa tai cu foarfeca cu stanga. Este genul de program la care creierul se poate impotrivi. Si “din obisnuinta” vei face lucrurile tot cu dreapta.
Fac o paranteza. Copilul meu s-a lovit intr-o zi la mana dreapta si a fost nevoit sa isi utilizeze stanga. I-a fost greu in primele minute, dupa care lucrurile au devenit extrem de simple. Si a inceput sa ma invete sa mananc cu stanga si sa beau cu stanga si chiar sa desenam cu stanga. Rezistenta programului meu a fost mult mai mare decat a lui, intr-un mod evident. Lucruri pe care el le facea cu o lejeritate uimitoare, pe mine ma transformau intr-un copil mic si neputincios. Frustrarea mea a fost maxima. A lui inexistenta.
Creierul retine informatii. Pe unele nici nu ni le amintim pana nu suntem pusi in situatii similare.
In piramida lui Jung, constientul (echivalentul creierului) ocupa un loc de “frunte” adica in varful ei. Pe treapta imediat inferioara se afla inconstientul, evident mult mai mare decat constientul ca perimetru si ca volum.
Aici intervine rolul de “explorator/cercetator” al creierului. In prima faza se manifesta dornic de a face o astfel de lucrare. Stimulul initial determinat de nevoia, de setea de cunoastere si de descoperire, este primita cu bratele deschise. Pentru ca exista un program informational dornic de cunoastere si experienta inradacinat in noi inca de pe vremea cand eram niste bebelusi fara putere. Si incepe sa sape in inconstient precum utilajul de mai sus. Si sapa si sapa si sapa. Si aduce la “lumina constiintei” informatii la care nici cu gandul nu visai. Si se chinuie sa le inmagazineze rapid intr-un locsor, ca sa sape in continuare, avid fiind de dorinta de a cunoaste. Si apoi se instaleaza pe nesimtite programul care spune “nu stiu indeajuns” mana in mana cu “nu inteleg pentru ca nu am indeajuns de multe detalii”. Si asta pentru ca ii este greu sa perceapa emotiile si valoarea lor. In acest moment se cere o pauza, la fel cum se cere o pauza dupa un efort fizic sustinut. Si pauza creierului este nevoia de asimilare a informatiilor proaspat descoperite. Aici se poate naste un proces extrem de sanatos si de vindecator. Descoperirile “adevarurilor” continute in subconstient sunt ca niste “noi programe” revolutionare in domeniul IT. Si acestea au nevoie sa fie instalate. Dar nu intotdeuana sunt upgrade-uri pentru programele deja existente. Ci sunt pur si simplu contrare acelora. Asa ca este nevoie sa stergem primul program ca sa il instalam pe cel nou. Si aici intervine “LUPTA”! pentru suprematie. Cel vechi spune ca el este vechi si bun, “precum vinul”. Cel nou spune “eu sunt nou, si modern si fac sistemul sa functioneze”. Problema este ca cel “nou” este de cele mai multe ori mai vechi decat primul si mult mai “aplicat” sistemului.
In acest context Constiinta pare a fi un set de norme de viata care respecta o anume morala. Cel mai adesea o morala umana si religioasa, care tangential are legatura cu evolutia spirituala a fiecaruia dintre noi.
Astfel ca, vorba “ochii vad, inima cere, constiinta Nu si Nu!” este limitativa si adesea se transforma intr-un calau nemilos al propriilor noastre nevoi interioare. Ma refer aici mai putin la viata materiala si nevoile excesive de acumulare de averi sau colectii de pantofi, camasi sau bijuterii. Desi vorba la asta se refera.
Cand vine insa vorba de ce vrea cu adevarat interiorul nostru, este nevoia sa accesam ceilalti ochi, “ochii mintii”. Care ochi ai mintii, sunt, precum creierul, in stransa legatura cu toate cotloanele sufletului si corpului nostru. Iar constiinta se transforma dintr-o serie de norme morale impuse de o societate bolnava, intr-o Constiinta proprie dar in contact cu Universul.
Rolul creierului este esential intr-un astfel de proces. Cu o conditie: sa fie perfect curat si lipsit de surplusul de informatii si programe aflate deja in stare de functionare. Uneori inconstientul ofera informatii pe care noi nu le auzim si nu le intelegem pentru ca functiile creierului nostru se afla intr-o stare de “pilot automat” – starea in care programele prestabilite din fabricatie isi fac treaba.
La orice “masinarie” care are optiunea de pilot automat, iesirea din aceasta optiune presupune un act de vointa. Similar, cand identificam programele de “pilot automat” din creierul nostru si vrem sa le schimbam, trecem printr-un proces al Vointei de a schimba un scenariu care ne este atat de familiar.
In acel moment creierul nostru se poate transforma pentru o scurta perioada de timp in adversarul nostru si avem sentimentul ca este de sine statator si are constiinta proprie. Dar el este parte din noi. Programele din el se manifesta ca niste virusi care este necesar sa ii eradicam. Si orice virus are un antivirus. Asadar, pentru fiecare dintre programele din creierul nostru exista cel putin un antivirus. Cel mai la indemana este sa faci contrariul. Dar asta ar putea duce la un dezechilibru interior, mental si emotional, care ar putea duce intreg sistemul la distrugere.
Procesul de explorare a inconstientului individual, urmat de acela al inconstientului colectiv, presupune perioade de reflectie si de punere in aplicare ale noilor programe descoperite. Acesta este practic procesul de resetare a creierului. Perioada in care ii propunem sa functioneze dupa alte metode si sa asimileze noi programe.
Creierul nostru, daca stim sa il folosim, este o unealta fascinanta de cunoastere a lumii noastre interioare, o lume in stransa legatura cu lumea exterioara. Pentru o buna functionare a creierului, periodic este nevoie de “reset”, de relaxare si de reinlocuire sau updatare a unor programe de functionare.
De cele mai multe ori il criticam si il certam si spunem despre el ca nu trage in jos.
Dar pentru o clipa, sau mai mult, sa incercam sa il contemplam. Fascinanta lume din interiorul sau ar putea sa ne ofere raspunsuri la mari enigme ale vietii.
Creierul este parte dintr-un intreg. Pana si cei aflati in coma sau in stare de “leguma” au o activitate cerebrala. Persoanele autiste au o activitate cerebrala de asemeni. Dar in fiecare exista programe care functioneaza. Marea arta de folosire a creierului este aceea de a-i schimba programele.
Creierul este un univers in continua transformare!
Acum vreo 2 ani i-am spus unui prieten ca de cand am inceput sa citesc carti de evolutie spirituala am inceput sa am tot felul de revelatii pe care le-am denumit instant drept „cunoastere neaplicabila”.
Acum inteleg, datorita analogiei cu buldozerasul, ca eu traiam revelatii si ipoteze despre un EU dintr-un univers „paralel”… si asta pentru ca eu nu aveam curajul sa ma opresc din sapat si sa ma folosesc de roti pentru a ma muta la alta… (gandul asta a sunat tare scary)… groapa.
De vreo 3 zile am tot felul de imagini si senzatii ciudate legate de lipsa de oxigen, imagini pe care le-am mai „trait” o data pe la inc lui 2008, cand am fost indrumata catre cursurile de reiki…
Acum, scriind comentariul asta, tocmai mi s-a trezit in cap dorinta de a afla unde am murit si unde sunt ingropata. Ar fi cazul sa ma speri sau sa ma detasez iar si iar… si sa iau ideile astea doar ca pe un talent literar?
Stefania draga, important este ca ceea ce descoperi in interiorul tau sa aplici zilnic. Important este sa cunosti emotiile sa le asimilezi si sa pleci, cum spuneam, de pe un alt fundament. Este prea putin important unde „ai fost ingropata”. Important este sa deslusesti emotia care te incearca atunci cand ai momentele respective, sa ii intelegi semnificatia si sa o asimilezi. „Amintirea” este doar la nivel emotional. Pentru ca tu nu mai esti in acel corp. Informatia care a ramas la nivel de spirit este cea care te determina sa iti amintesti cu scopul de a vindeca o trauma trecuta. Este posibil sa nu aibe legatura cu o viata anterioara. este posibil sa fie o amintire din viata intrauterina, cand ceva „nu a functionat cum trebuie”. Multe variante sunt posibile. Dar, repet, importanta este asimilarea emotiei.