Cum mi-am petrecut Revelionul…

A fost ceva… Dar…

M-am trezit la 7 dimineata cu ceasul. Vroiam sa am timp sa ma pregatesc cum trebuie. Insa o durere de cap imposibila m-a impiedicat sa ma dau jos din pat mai devreme de ora 8.
M-am dus la bucatarie sa pun de cafea. Apoi am facut un dus si m-am dat cu zeci de creme. M-am intors in bucatarie unde aveam mesaj de la finul meu: Dormi?
Il sun si aflu ca era in fata biroului meu asteptand sa vina un coleg sa-i dea niste lucruri.
Mi-am facut manichiura. La 9 si 40 am coborat, mi-am luat un pachet de tigari, m-am suit intr-un taxi si an plecat spre birou. Ajunsa acolo, Alin (finul meu) era acolo, cu o parte dintre colegi. Am stat si am ras si am vorbit despre un film pe care am inceput sa-l vedem impreuna (si cu Ana- fina) si l-am sfarsit separat.
Mai era la studio si Nea Mircea cu microbuzul care ne-a plimbat prin Moldova.
Pe la 10 si 20 plecam in sfarsit in aventura acelei nopti cu o scurta oprire la Bucur Obor de unde l-am luat pe Solomon (sunetistul nostru).
Ajungem pe la 14,30 in Bacau unde gasim scena si unde Tineretze si ajutoarele sale: Adi si Rados, montasera deja scena (adica cablasera instrumentele pe scena). Fac baietii probe pe un frig de crapau pietrele si plecam spre Suceava. La Roman se monta o scena in mijlocul orasului unde am vazut ca erau la probe cei de la Directia 5.
Ne oprim la Hanul Ancutei sa mancam (daca ajungeti acolo va veti dori sa va intoarceti cat de curand pentru mancarea excelenta pe care o au). Doar ca era inchis si se pregateau de revelion. Asa ca ne-am dus alaturea la Hanul Razesilor. Si acolo se pregateau de Revelion. Cu o scurta interventie la „sefu'” am fost poftiti in separeu si serviti cu bucate alese. Colegii mei au inceput sa inspecteze camera si sa inventeze diferite istorioare despre obiectele ce decorau peretii incaperii. Dupa cate o ciorba, friptura, tuica, cartofi prajiti, pastrama si ceai, am cerut nota si am plecat.
Am ajuns la Suceava unde am dus munca de lamurire cu organizatorul sa incepem mai devreme de ora 20,30 ca sa putem ajunge la Botosani. El nu si nu sa incepem la ora 8,45. A castigat el. Argumentat. Ne-am despartit prieteni la 21,10. Am plecat spre iesirea din oras cu Jandarmeria in fata cu tot tacamul: girofar si sirena! Minunat
La Botosani ne astepta cu girofarele puse, Politia comunitara. Ne-am oprit insa la o benzinarie sa cumparam doua sticle de whisky. Si, pentru ca eram in foarte mare graba, s-a activat legea lui Murphy: vanzatorul nu gasea produsul in calculator. Eram la un pas sa renunt la alcool, insa ma gandeam doar la frigul pe care il indura baietii pe scena si am rezistat eroic in fata angajatului neputincios pana a intervenit sefa.
Cu Politia in fata am mers pe contrasens pana la scena unde am ajuns cu cinci minute intarziere fata de ora la care trebuia sa fim pe scena. Si am inceput cu douazeci de minute intarziere. La 23,00 s-au dat jos de pe scena si in viteza am plecat spre Bacau. Pe ruta: Targul frumos – Roman. Am aflat mai tarziu ca am gresit mergand pe-acolo: drum ingust, ghetus pe jos, gropi multe. Am mers cu 60km/h ceea ce a insemnat ca: Anul Nou ne-a prins intr-un camp, am baut sampanie din pahare de carton luate de la benzinarie, am stat un minut la ciocnit si la pupat si urat si am plecat taras grabis catre Bacau unde am ajuns cu … o ora intarziere.
La scena jandarmii deja strangeau gardurile. Pe scena de o ora jumate aproape doua canta Laurentiu Cazan care era usor stresat: ce sa va mai cant??? (asa ne-a povestit cineva de pe-acolo!). In fata scenei o mana de oameni care asteptau formatia.
In mare viteza am dat jos instrumentele din masina.
Ahhh… Am uitat sa va zic ca, cu cativa kilometri inainte de Bacau nu am oprit sa faca baietii pipi pentru ca deja primisem o serie de telefoane disperate de la organizatori. Realizati cam cat de cruda am fost cu ei???!!!
Oricum. La ora 3 eram in drum spre casa.
Pe la 5 dimineata il sun pe Tineretze si aflu ca a derapat cu masina rosie intr-un sant si astepta Politia sa vina sa opreasca un drumar sa-l scoata de-acolo. Au ajuns cu bine in Bucuresti la un moment dat!
Toata aventura de Revelion am fost insotita de o nesuferita durere de spate.
Partile bune: ne-am tinut de toate angajamentele; am fost impreuna, ceea ce presupune ca si anul acesta vom fi pe drumuri cu multe concerte.
Am ajuns acasa la 7 si am dormit neintoarsa pana dupamasa.
La multi ani 2008!!! Cu sanatate, iubire si multi prieteni ADEVARATI!