Personal mă așteptam ca altele să fie măsurile pe care le va lua psihologul Daniel David ajuns în funcția de ministru al educației în acest context social, economic și politic. E greu să nu remarci că aproape la fiecare apariție tv mai amplă, la fiecare interviu mai lung subliniază că a preluat portofoliul într-o perioadă de mare criză. Problema este că duce educația într-o și mai mare criză de personal, de viziune, de logică, de orice perspectivă. Și toate acestea de la un individ care, spun apărătorii săi, este cel mai titrat om de știință român.
Înainte să spun la ce mă așteptam eu de la psihologul Daniel David, ajuns ministru al educației, este necesar să vă pun în față o poveste bazată pe fapte reale.
Avem anul de grație 2021, un nou an școlar începuse și odată cu el guvernul de la acel moment a dat noi reguli de funcționare a unităților școlare în condițiile pandemice de atunci. Acestea spuneau, printre altele, că măsura folosirii măștilor în spații publice închise rămâne obligatorie, precum și că la trei cazuri confirmate de copii infestați cu COVID în aceeași clasă, clasa intră în carantină și orele se fac online.
Într-o seară de octombrie-noiembrie, pe grupul de părinți creat de dirigintele clasei, dirigintele trimite un mesaj prin care anunță că un copil este confirmat pozitiv, iar de la alți doi așteaptă confirmarea, care cel mai probabil va veni a doua zi. Și încheie dirigintele mesajul astfel „acestea sunt informațiile, dragi părinți acționați în consecință.” După care închide posibilitatea părinților de a comenta pe acel grup.
Părinții se reunesc pe grupul de WA cel fără diriginte și încep să dezbată situația. Sigur, dezbaterea nu a durat foarte mult pentru că în unanimitate s-a decis să nu meargă copiii la școală a doua zi. Președintele comitetului de părinți trimite un mesaj dirigintelui și îl anunță de hotărârea luată în unanimitate de comitetul de părinți, iar președintele comitetului de elevi al clasei respective trimite mesaje profesorilor cu care aveau ore a doua zi că le vor face online dată fiind situația.
Sigur, la acel moment nu se întruneau condițiile, dar era de așteptat ca și ceilalți doi copii să fi fost infectați cu COVID. Confirmarea a venit, în mod evident, a doua zi în prima parte a zilei, până în ora 11.
Copiii au făcut o parte dintre ore online, cam jumătate din program. La celelalte profesorii nu s-au prezentat, deși aveau în școală, dar și în clasa copiilor, toată aparatura necesară desfășurării în condiții optime a orelor în format online. În jurul prânzului pe mailurile instituționale ale copiilor a sosit un mesaj din partea dirigintelui, mesaj care începea cu „Dragi, copii, Dragi părinți, Stimate domnule ministru, Stimate inspector șef …..” la destinatari fiind trecuți doar copiii. Li se aducea la cunoștință acestora că sunt acuzați de „chiul colectiv” și că urmează să le scadă nota la purtare. La revenirea fizic la ore copiii au observat că dirigintele le trecuse în creion nota scăzută la purtare.
Acela a fost momentul în care toți părinții s-au revoltat și au cerut copiilor să le povestească ce se întâmplă la școală. De fapt, cei mai mulți atunci au început să asculte ce au de povestit despre diriginte. Așa au aflat că acesta face propagandă politică la clasă sub pretextul că îi ajută să gândească critic; că nu predă aproape nimic la ore, că le spune să urmărească filmele după cărțile pe care le aveau de citit și uneori vorbeau despre acestea, dar întorcându-se la propaganda politică. Propaganda consta într-un discurs naționalist, suveranist. Și nu în ultimul rând, dirigintele nu purta masca în timpul orei și îi încuraja pe copii să nu o poarte. Iar elevii l-au fotografiat.
Părinții au realizat un Memorandum cu privire la comportamentul dirigintelui și, sfătuiți de un avocat, au indicat care legi și care articole consideră că au fost încălcate. De la abuz de putere până la pedeapsă colectivă pe toate le-au trecut. La care au adăugat și numeroasele adrese de mail pe care le-a folosit dirigintele în comunicarea cu părinții și elevii, numeroasele grupuri de WA pe care le-a creat și în care i-a introdus pe părinți, pe copii, pe părinți și copii. Numeroasele mesaje, unele lipsite de sens, pe care le-a transmis pe aceste grupuri sau în privat unora dintre copii și unora dintre părinți, unele chiar cu amenințări.
Memorandumul a fost trimis conducerii unității școlare, inspectoratului școlar și poliției. Școala a zis că va cerceta. Inspectoratul a răspuns că până nu termină școala ancheta internă nu are ce să facă. Iar parchetul a trimis semnatarilor memorandumului o epistolă prin care îi anunța că s-a deschis un dosar penal în rem. După o vreme, școala și inspectoratul au trimis fiecare câte un mesaj în care se transmitea părinților că nici vorbă de ce au scris ei acolo, că profesorul e OK!
Merită menționat că respectivul profesor a avut niște înregistrări publice în care amenința părinții și copiii că îi lasă repetenți, că sunt niște loaze. Părinții au făcut o solicitare pe Legea 544 să afle cum s-au rezolvat plângerile legate de acele înregistrări. În același timp au contactat un deputat din parlamentul României, membru al comisiei pentru educație din CD, pe care l-au rugat în timpul întrevederii să se intereseze ce se întâmplă cu acest profesor și să acționeze și el în limitele permise de lege. Răspunsul inspectoratului a fost că dirigintele a fost sancționat verbal și că acum totul este OK! Deputatul a făcut părinților recomandări de ce au de făcut și apoi s-a spălat pe mâini.
Trei ani și jumătate mai târziu copiii sunt pe drumurile lor de adulți, profesorul este în continuare în învățământ și an de an primește de la poliția română certificat de integritate comportamentală, în fiecare an psihologul de psihologia muncii angajat de unitatea de învățământ îi dă aviz că este „apt” să se afle la catedră.. Ia parchetul a trimis părinților o epistolă prin care îi anunță că dosarul s-a clasat pe motiv de prescriere.
Reforma lui „cuvântul tău împotriva cuvântului sistemului”
Acesta este doar un exemplu al părții întunecate a sistemului de învățământ românesc. Partea aceea în care anchetele se fac să fie făcute, dar în care ca părinte îți dai seama că întotdeauna va fi „cuvântul tău împotriva cuvântului sistemului”. Observi cu frustrare că se apără unii pe alții, că se au la mână unii pe alții. Dacă te uiți cum arată examenele de ocupare a posturilor de conducere în școli îți dai seama că ceea ce trebuie să știe candidații, pe lângă vechime în profesie, este să facă prezentări frumoase și să știe pe cineva la minister. În cele mai multe cazuri, nu în toate. Iar de titularizare nu vorbim aici.
Daniel David să iasă din starea de constipare intelectuală!
Și în aceste condiții te așteptai ca psihologul Daniel David, ajuns pe funcția de ministru al educației în guvernul României, să gândească o metoda complexă de evaluare psihologică a persoanelor care ajung la catedră. Nu este suficient să răspundă la un test de XX întrebări, pe care după niște ani învață și un copil de clasa a V-a cum să îl păcălească. E nevoie de baterii complexe de evaluare psihologică. Cam la fel de complexe pe cât sunt cele aplicate mecanicilor de locomotivă sau piloților de avion de cursă. Pentru că, până la urmă, pe mâinile acestor oameni lăsăm copiii, lăsăm viitorul lor și al nostru, lăsăm educația.
Dar pentru a se întâmpla acest lucru psihologul Daniel David, ajuns în funcția de ministru al educației pentru că și-a dorit mult de tot asta (sau poate alții și l-au dorit foarte mult) trebuie să iasă din zona de constipare intelectuală în care s-a înfundat și să se deschidă către metodele proiective de investigare a psihicului uman. Pentru că ființa umană nu este doar un cumul de aptitudini și abilități, ci este o specie complexă și surprinzătoare, care poate fi „dresată” până la un punct. Dar aproape niciodată complet.
P.S.: câtă disonanță cognitivă se poate afla la acest psiholog, Daniel David, care propune și adoptă niște măsuri sfidând dovezile științifice care, pretinde, îi sunt foarte dragi. Dar îi sunt dragi oriunde altundeva, mai puțin în poziția pe care o ocupă.
P.S. 2: părinților (dar și cadrelor didactice) care au probleme cu cadrele didactice )cu colegii din cancelarie) și au nevoie de suport în formularea memorandumurilor și în gestionarea conflictelor cu sistemul, în ciuda nereușitei din acest caz, le stau la dispoziție cu ședințe de consiliere atât pe plan psihologic, cât și juridic.