Intr-o zi, in timp ce statea in curtea saracacioasei lui colibe, Cuviosul Paisie Aghioritul a observat ca cineva era ascuns in padure si il urmarea. Parea a fi un om care cauta prilej pentru a fura.
Atunci Staretul a spus in sinea lui: “Sarmanul, o fi avand nevoie”. Si indata a plecat lasand deschisa usa colibei lui. Atunci hotul a intrat inauntru nestanjenit. Dar, din nefericire pentru el, nu a aflat nimic valoros de luat, ci numai o saltea de paie si cateva lucruri lipsite de valoare. “Desi hotul era un om salbatic, asa cum spunea Staretul, a fost miscat (n.tr. de saracia Staretului) si dupa aceea imi aducea alimente”. Acela s-a pocait si si-a cerut iertare, pe care Staretul cel gfara de rautate, i-a dat-o din toata inima.
Din cartea “Viata Cuiviosului Paisie Aghioritul”.
2 comentarii