Pe sistemul „daca nu eu, atunci cine?” sa incep sa promovez ceea ce imi place.
Asa ca reiau posturile despre EGON din vechiul blog si le pun aici. Asta ca sa deschid seria unor articole tip recenzie la albumele pe care le-am ascultat, le ascult sau le voi asculta! Nu e critica de arta, e ceea ce simt eu!
Enjoy!
Au trecut multe luni de cand am vrut sa scriu prima data despre albumul EGON. Acum, ca a trecut euforia „cronicilor” specializate (mai mult sau mai putin), incerc sa expun o parere proprie.
Scriu despre sentimentele pe care le-au trezit in mine melodiile.
Piesa mea de suflet este si va ramane „Incep sa pierd”. Am pus albumul la casti (din computer) sa „retraiesc” emotiile unei auditii. Intamplarea a facut ca prima piesa sa fie chiar asta. Ca si prima data cand am ascultat-o, tot sufletul meu s-a ravasit. Este genul de piesa similara cu emotia unui eveniment puternic in viata fiecaruia. De obicei disparitia cuiva drag. Sau nasterea unui copil. Tot ce credeam eu ca s-a asezat frumos in sertarasele sufletului meu au fost scoase afara ca un tavalug si tot pieptul imi este ravasit. Arata ca dupa o criza de identitate in care primul lucru pe care doresti sa-l faci ca sa-ti linistesti creierii este: Ordine in dulap! Si atunci scoti toate hainele si le trantesti pe ce ai mai la indemana: pat, fotolii, scaune sau pur si simplu pe jos. Si tragi nadejde ca dupa ce le aranjezi pe culori sau pe tipuri inapoi in dulap totul va fi ok. Cam asa si cu « Incep sa pierd ». Tragi nadejde ca daca o asculti a doua oara ti se mai domolesc durerile. Cel putin la mine nu se intampla asta. De fiecare data cand o ascult descopar cate un locas in interior care a fost neinspectat si nearanjat.
Si ma duc fara sa vreau la versuri… pentru ca este greu sa treci cu vederea/auzul cel putin „Am crezut ca e de-ajuns sa cer si voi avea. Nu stiam ca trebuie intai sa pierd ca sa-nteleg!”. Este un adevar pe care il intelegi sau il percepi abia dupa ce ai trecut prin asta! Si eu am trecut!
Am mai avut astfel de trairi ascultand piesa Ganduri (DOI). .. Dar vorbim despre EGON.
Sunt o fire vesela. Dar romantismul imi da in cap ca oricarui om cu un dram de suflet.
Auditia continua cu „Octombrie”! O alta durere in suflet?! Ei bine da. Si este si mai cumplita pentru ca nu are versuri si atunci mintea mea se duce pe alte carari nebanuite. Pentru ca in luna octombrie a fiecarui an incepe… Moartea… Ma pricep prea putin la „analize” muzicale. Sa incerc sa deslusesc de cine a fost influentat autorul in momentul compozitiei ? Cu cine mi se pare mie ca seamana chitara, basul, toba … ? Nu ma intereseaza.! Stiu ca atunci cand inchid ochii la « Octombrie » vad o pestera pustie. Uneori intru! Alteori mi-e frica de ce as putea descoperi acolo. Si raman afara ascultand cu atentie linistea din jur!
« Alunga tacerea » ma face sa urlu ! Pur si simplu. Ma revolta durerea pe care o simt eu personal cand sunt mintita. Si nu stiu cum se face ca stiu cand sunt mintita ! Si nu pot sa dovedesc. Este dureros sa fii mintit ! Mie personal imi repugna sa mint. Sau sa spun adevaruri partiale. Si cred ca cel mai dureros este sa incepi sincer o relatie si mai apoi sa intervina micile minciunele. Care apoi fac loc marilor minciuni. Si marilor dureri! Iar « piatra » sunt acuzatiile care se insinueaza intr-o relatie ! Asta am inteles eu ! Si cat de bine suna piesa live ! Si cat patos pun ei cand o canta !
Refuzul unor radiouri de a difuza muzica rock pentru ca are chitara cu distors este un pacat in ceea ce priveste « Poate ca ». Este o piesa « fragila », « blanda ». Si care ar merita sa fie difuzata. Dar… Mie imi aminteste de caldura bratelor unei persoane iubite. De caldura unei iubiri impartasite. De atingerea timida a unei maini sincere. De prima intalnire si de primul sarut. De toate aceste amintiri. Un dor nebun trezeste in mine. Si ma face sa uit de durerea fiecarei despartiri si de lacrimile ce au curs atunci. Si la final ramane : iertarea !
O alta « ravaseala » vine o data cu Visele ! Ai zice ca cine a facut versurile a luat un caiet in care am scris toate visele mele si le-a analizat ! Unele chiar s-au repetat ani de zile. Este o piesa care ma face sa-mi doresc sa fiu intr-un club sa-mi inec visele. Hahaha ! Oricum versul care mi-a atins coarda sensibila este : « Si-a luat zborul/ Si-a-mplinit DORUL! Si s-a stins ! » Prietenii stiu de ce !
Iau o pauza acum. Din doua motive. Unul ca e prea lung oricum. Al doilea pentru ca trebuie sa plec.
Astept si Despre EGON:Part II.Nu stiu daca stiti,dar eu sunt cea care a vrut autograf „personalizat” pe cd si vreau sa va multumesc pt. ca mi-ati dat ocazia sa descopar fana Vita de Vie din mine.In acest moment ascult si eu cd-ul la casti(la computer)…Si pe http://www.simanschi.com o sa mai postez despre Egon si Vita de Vie…Mult succes in continuare!
Ma bucur ca iti place EGON. Mi-ar placea sa stiu parerea ta despre el si de asemeni care este piesa favorita!
f tare. m-ai lasat cu gura cascata la ambili parti.
cam tarziu, da’ sa zicem ca ti-a trebuit timp sa digeri.
Ca sa fiu foarte exacta le-am scris pe 29 respectiv 31 august. Am asteptat si pana in august ca sa treaca euforia cronicilor de specialitate … Si sa vad daca simt aceleasi lucruri ca atunci cand le-am auzit prima data. Ma bucur ca ti-a placut.
Imi plac Liber si Visare,iar de pe Egon ador Lasat Pustiu,mai ales versurile „Toata dorinta/Toata fiinta mea/Urla-n tacere/Cere si vrea/Prezenta ta”,mi se pare ca mi se potriveste…Nu stiu ce sa spun despre Egon,decat ca imi place foarte mult si ca mi se pare un pic mai sentimental(nu ca asta ar fi un lucru rau,dimpotriva).Pupici