DOR

DOR este singurul cuvant din limba romana care nu poate fi tradus!

Aceste este primul lucru pe care mi-l amintesc ca l-am invatat despre DOR! Am avut norocul ca in anii de scoala sa am parte de profesori de romana pasionati, care sa-mi insufle si mie dorinta de a citi si de a patrunde dincolo de lecturile obligatorii din manualele invatamantului comunist. Imi amintesc ca la cercurile de literatura pe care le tineau cu putinii elevi interesati de a participa la olimpiade, sau pur si simplu de a citi mai mult decat prevedea programa scolara, ne indrumau cu pricepere sa cautam latura ascunsa a poeziilor sau a romanelor pe care le citeam. Si am mai avut parte de un noroc: prietenii.

Am fost inconjurata de oameni care iubeau sa citeasca, iubeau cartile, iubeau bibliotecile.

Revenind la DOR.

Cred ca informatia de inceput am primit-o cand am inceput sa il invatam pe Eminescu. Inainte sa incep acest text am recitit “Mai am un singur DOR”. Eminescu, iubit de unii, ignorat si judecati de altii, este de departe un spirit care a cautat in intreaga sa existenta reconectarea cu natura, cu universul. Scarbit, cel mai probabil, de micimea umana cu care a fost inconjurat, si-a indreptat intreaga iubire catre “altceva”. Si a cautat acel altceva si in femeia pe care a iubit-o, dar mai ales in mijlocul naturii, privind cerul instelat, ascultand muzica universului ce-l inconjura: de la apa si vant pana la pasari si animale.

DOR este sentimentul de nostalgie pe care il traiesti cand subiectul adoratiei lipseste din universul imediat. Ti-e DOR intai de familie, apoi de persoana iubita, apoi de locuri natale, apoi de persoane dragi, apoi de alte locuri in care ai simtit libertatea sufletului. Dar DOR ramane de fiecare data cand acel ceva dupa care iti tanjeste inima se afla in bratele sau in fata ochilor tai.

Vi s-a intamplat sa va fie DOR cand va aflati in bratele persoanei iubite? Vi s-a intamplat sa va fie DOR in varf de munte sau pe o plaja pustie? V-a fost vreodata DOR atunci cand simteati ca sufletul e plin de iubire, ca inima e deschisa si spiritul sta sa zboare? Ati trait acel DOR placut navalnic de linistitor, cand tot corpul se disipeaza intr-o stare de extaz?

Este nostalgia Divinitatii. Este acel DOR care depaseste natura umana, isi pierde interesul fata de material si gaseste linistea in starea de imaterialitate, in clipa care sfideaza timpul.

DOR este o stare de beatitudine, acea stare in care simti ca l-ai atins pe Dumnezeu. De fapt ca tu ai fost astins de Dumnezeu. Este acea stare a spiritului care cuprinde corpul, mintea si sufletul, care te intregeste ca entitate in prezenta sau in lipsa unei persoane, intr-un context dat sau nu. Este acea stare pe care o poti simti spontan, fara preaviz, fara explicatie logica.

DOR depaseste starea de egoism si de lipsa a ceva sau cineva. DOR este starea in care tu esti una cu Iubirea, cu Dumnezeu.