Dreptul Divin este o forma prin care Divinitatea, Universul, Dumnezeu iti rasplateste munca depusa in lumina, pentru a aduce lumina in propriul interior, cat si in oamenii pe care ii intalnesti sau in locurile in care ajungi.
Acum cateva luni l-am reascultat pe Dragos Argesanu vorbind despre Dreptul Divin. Am ascultat cu jumatate de ureche, pentru ca eu “deja” stiam ce spune. Si, ca de obicei, mi-am incalcat propriul meu sfat: Uita ce stii! Fa lucrurile ca si cum le-ai face pentru prima data.
In ultima perioada mi-au venit la consultatii oameni care aveau probleme cu banii. Prietenii mei “se plang” ca au probleme cu banii. Eu insami am sentimentul ca ceva nu functioneaza cum trebuie la capitolul finante.
La cursuri spun adesea ca banii sunt o energie, ca exista o Entitate a Banilor care, ca orice entitate, are nevoie sa fie “bagata” in seama, sa fie iubita, alintata, rasfatata. E un mod de a privi lucrurile pe care, atunci cand l-am auzit prima data (tot la seminariile lui Dragos), nu il intelegeam. Din acest motiv nici nu am pretentia de la altii sa inteleaga asta de la bun inceput. E ca in povestea cu Peter Pan: adultii uita ca au fost copii si ca au avut un prieten imaginar.
Subiectul Dreptului Divin a fost trecut “intr-un sertaras” din creier, urmand sa fie scos cand “era nevoie”. Lucru care s-a intamplat, instinctual, cand am hotarat sa pun preturi pe serviciile pe care le ofer si pe cursurile pe care le tin.
In scoala, cand dadeam “lucrari de control surpriza” la fizica, dupa ce treceam de socul “surprizei”, citind subiectele, incepeam sa o „aud” pe profesoara – Doamna Cira- vorbind despre problemele sau despre teoria respectiva. Imi era simplu sa fac astfel fata lucrarii.
La fel am patit astazi, cand ma gandeam la bani. L-am auzit pe Dragos spunand: cand incepeti o activitate ce urmeaza sa fie remunerata, masurati-va Dreptul Divin. E posibil sa cereti mai putin decat meritati, sau sa cereti mai mult. In ambele cazuri, practicandu-le in mod repetat, se poate intampla sa “va legati sporul”, sa va “blocati” banii, sa “reveniti” intr-o spirala a datoriilor din care parca nu mai aveti nici o scapare.
Tot astazi mi-am amintit ca, in urma cu niste ani, o prietena apela la mine cand dorea sa faca cate o oferta unor clienti (lucra in domeniul publicitatii). Ea obisnuia sa puna o suma, luand in calcul diferiti factori “reali”: conjuncture economica, feedbackul de la “concurenta”, comparatii cu “alti clienti” etc. Eu ii masuram cat “merita” sa primeasca (Dreptul Divin) si mai apoi ii masuram cat era dispus “clientul” sa-i ofere. Ambele sume erau intotdeauna mai mari decat ceea ce trecea ea in proiect. De obicei primea “cat merita”. Si nu erau bani putini!. Acest scenariu s-a repetat de cateva ori.
Azi mi-am amintit de acest lucru si brusc mi-am dat seama ca “primim ceea ce meritam”. Si ar fi nefiresc sa ceri mai putini bani pentru munca ta, mai ales ca ceea ce muncesti si rezultatele pe care le obtii, sunt datorate si “harului” pe care Dumnezeu l-a investit in tine.
Vorbind cu amicul M. despre acest subiect, am facut o comparatie (putin fortata): Daca vii si imi faci cadou o vaza de cristal, din secolul XV, si eu, “ca sa sparg ghinionul”, dau cu ea de pamant si o fac cioburi-cioburi, tu ce-mi mai aduci „cadou” data viitoare! Raspunsul lui sincer a fost: Nimic!
Si am zis: la fel e si cu harurile Divine! Iti sunt date pentru ca ai depus un efort pentru evolutia ta personala, pentru a-i ajuta pe ceilalti sa evolueze sau sa se vindece, sau ii scoti din intuneric, sau … faci alte sacrificii, care sunt puse “in balanta” Dreptatii Divine. Daca tu nu le folosesti in scopurile in care le-ai primit sau nu ti le valorifici asa cum trebuie, sau nu arati respect fata de aceste daruri, sau, ca sa-l citez pe Iisus: „arunci margaritare porcilor”, in prima etapa iti sunt blocate (nu le mai poti folosi), iar in urmatoarele etape “iti sunt luate”.
Si cand spun respect fata de darurile tale, indiferent in ce domeniu ai lucra – ca esti in publicitate, in creatie de orice fel, in spiritualitate, in medicina, contabilitate, chiar si la munca campului – ma refer si la valoarea materiala, financiara, la pretul pe care il pui pentru ceea ce faci. Daca unele sume sunt fixe (ca la contabilitate: curentul, apa, telefoanele etc) la capitolul investitie: timp, creier, suflet si alte resurse “necuantificabile”, e necesar sa inveti sa stii cat ceri si cum ceri.
Orice om care ofera un serviciu altuia, va fi rasplatit. Chiar daca cel care primeste, desi e in cunostinta de cauza de valoarea serviciului primit, nu ii va plati celuilalt, cel dintai va primi de la Dumnezeu prin alta forma “rasplata” (poate chiar bani), dar cel de al doilea va pierde.
Si in final: Tot Iisus spunea ca “nu ceea ce intra pe gura omului il spurca, ci ceea ce iese prin gura lui”. Si de ce? Pentru ca ceea ce intra, coboara in stomac, si apoi iese. Dar ceea ce iese din om, iese din inima acestuia. Si daca din inima ies doar injurii, reprosuri, judecati, ganduri rele, emotii negative, acestea il inconjoara pe om, ii intra in structuri si, in timp, ii vor aduce necazuri.
Astfel ca: totul pe lumea aceasta nu ramane fara de rasplata: orice vorba, orice gand, orice sentiment si orice emotie!
eu am sa fiu mai seaca decat tine in aprecieri. m-a capiat caldura! in afara de asta ideea e asa: imi amintesc de vorba aia cu cine arunca piatra. de la asta pornind, eu cred, simt si am observat din ce in ce mai des in ultima perioada, cum se clameaza diferite lucruri , inclusiv ca spirtualitatea tre’ sa fie moca. Ei pe bune???!!! Nimic pe lumea asta nu e pentru toata lumea, nici macar credinta. Sau cu atat mai mult ea. Asa ca lespun celor care au nedumeriri vis a vis de acest comment: mai intelectualilor, voi va duceti la munca pe moca? faceti ceva pe moca pe lumea asta? asa….din suflet? cat la suta? dar restul munciti pe bani, nu? ca altfel n-ati putea trai! so, mai usor cu comentariile „intelectuale” ca va frigeti singuri.
Sa ma ierti Andreea ca la tine pe blog postez comentariul asta, dar m-ai starnit cu articolul. Eu am facut un exercitiu extrem de dur: am facut un an proiecte doar de placere, fara sa cer eu nici un ban. Nu a interesat pe nimeni cu ce imi iau paine sau daca am unde sa dorm. De cele mai multe ori nici macar multumesc nu mi s-a spus, desi oamenii aia au castigat banuti frumosi de pe urma creierului meu. Am vrut pur si simplu sa experimentez pe pielea mea. Deci, voi cei care credeti ca doar ce faceti voi merita platit, sa ma iertati, dar am invatat de la golani o vorba: hai sictir!
@ virginia Oamenii nu prea dau doi lei gauriti cu tunul pe lucrurile pe care le primesc gratis. In momentul in care ii costa ceva, scump sau ieftin, si marca banul, altfel se uita la sfaturile pe care le dai. Cu cit e mai scump, cu atit se uita mai tare la tine ca un rege.
Printre altele, ma mai ocup si cu sfaturi de cariera, parcurs profesional si ce mai e prin zona asta. Talent. In perioada asta m-au sunat tot soiul de cunostinte, ca hai primeste-l pe x, pe y. Pentru ca nu e obiectul principal de activitate si pentru ca imi sint oarecum prieteni, nu le-am luat bani celor pe care mi i-au trimis. Ghici ce s-a intimplat? Respectivii tot de capul lor au procedat, n-au luat in seama sfaturile mele si intr-un final au ajus ( prost ) la vorba mea. Deci mi-e ciuda.
Stii care e intrebarea, Andreea, chiar ma gandeam acum, de unde stim care e pretul corect ?
@ Virginia: Te iert, pentru ca stiu 🙂 Dar mi-ar placea sa spui si ce ai invatat in urma acestei experiente de 1 an de zile.
@ Miorlaupufos: Nu este vorba ca nu platesc si fac de capul lor! N-au decat sa faca! Problema este ca vin, nu platesc, fac de capul lor sau pe jumatate din cat le spui sa faca, iese prost si apoi cine e vinovat? Ei bine tot tu!!! Si in plus esti vinovat, scartar, lacom si … mai zi cum vrei, cand „nu esti la dispozitia lor” sau daca, dupa primul succes, le ceri totusi niste bani!
@ Ama: Ca in orice alt domeniu, ceri indrumare specialistilor! 🙂 Adica: daca ai o problema la scurgerea de sub cada de la baie, chemi instalatorul! Daca te doare o masea, mergi la dentist! Daca vrei sa it ivindeci cainele sau pisica, te duci la veterinar! Ai un proces, te duci la avocat! Vrei sa-ti crestinezi copilul, apelezi la popa! Etc! Pe probleme spirituale, apelezi la specialisti! 🙂 E limpede 🙂
hm…!
inteleg cum functioneaza ideea :” un real ajutor din partea mea la costuri zero din partea ta”!
o data , de doua ori , imi gadili orgoliul ca tot apelezi la serviciile mele…gata!
adevarul este ca uneori si rar se intampla sa atingi o tinta pe care nu o vezi; ceea ce se poate traduce ca, daca ne dorim sa fim remunerati pentru ceea ce facem…ei bine, trebuie sa avem in minte asta clar si foarte clar. si sa trecem la fapte.
…iti fac azi un serviciu si deja ti-ai deschis un cont la mine (iar eu in inconstient imi doresc sa rambursezi datoria in modul in care voiesc eu- in bani)….s-ar putea ca tu sa nu fi auzit niciodata de cea mai veche banca din lume: BANCA FAVORURILOR!
Ciao! …OtiliaM,colega ta fe la Fidelia
Otilia stiu cine esti 🙂
Cred insa ca esti prea subtila pentru mine. E ceva ce-mi scapa 🙂 Poti sa fii mai clara ;;)
ipotetic vorbind
parerea mea, cand facem ceva pentru cineva, putem primi de la divinitate mult mai mult decat am oferit. candva intr-o zi.
pentru ca ,pentru ceea ce am facut ,nu am cerut nimic material(bani), am pus un pret simbolic.
in el am inclus toata experienta nostra, timpul cheltuit, devotamnetul si pasiunea noastra pentru acel ceva.
dar traim intr-o lume materiala, unde pretul este material.
banca favorurilor? am citit undeva acest termen, si nu imi dadusem seam cat de real este in lumea nostra, in noi.
concret, daca iti fac o favoare, ai o datorie la mine. nu acum. candva , intr-o zi. apoi iti mai fac un favor. apoi altul.
te pot credita timp indelungat, dar candva, intr-o zi, am eu nevoie de un favor. si imi amintesc ca ai deja o linie de credit deschisa la mine…pe care trebuie sa o inchizi. si daca pretul material, banii,
devine ranbursul , acesta lucru trebuie cerut, exprimat in cuvinte.
pentru ca s-ar putea sa ai surpriza…sa produci o surpriza pe fata cuiva.( adica sa nu inteleaga lucrurile cum le intelegi tu)
eu consider ca nu e nici o ilegalitate sa punem pret material lucrurilor noastre. dar trebuie sa stim sa facem acest lucru, in modul corect, pentru toti cei implicati.
Otilia: in orice domeniu in care ai lucra, la inceput, ai „perioada de probe” in care lucrezi „pe moca” sau pe foarte foarte putini bani. Dupa ce iti demonstrezi capacitatile, poti sa incepi sa primesti bani, chiar foarte multi bani. Si vorbesc despre ABSOLUT ORICE DOMENIU: de la strungar pana la director de marketing intr-o multinationala, de la vanzator de aprozar pana la maestru spiritual!
Nu zice nimeni sa nu faci lucruri benevol. Eu si multi dintre cei pe care ii cunosc facem lucruri benevol si ni le asumam. Masor inainte pentru ca ceva din interiorul meu imi spune sa fac asta. Poate ca am de „achitat” niste „facturi si chitante” din alte vieti. Si atunci nu cer nimic sau cer ceva simbolic.
Banca favorurilor… hmmmm ce subiect bun de scris 😀 Hahahaha…
Ca esti materialista la maximum, de visezi si vezi doar bani in tot si toate, ca ai tupeu din plin, ca mai toate faceti niste cursuri si deveniti mari specialiste in astrologie, reiki, etc., e cum e… Partea cea mai rea si cit se poate de negativa a trasaturii tale materialiste- definitorii este faptul ca nu sti ceva cu totul special si real: ADEVARATA rasplata o primim, pentru orice serviciu facut, doar de la PROVIDENTA!!!!!!
Asa ca, las-o mai moale cu rasplata Providentei, pecuniar, pentru munca ta depusa in a invata pe harul dat de ea si pentru ”ca… ajuti semenii”. Din bun simt, daca cineva iti solicita serviciile in domeniul astrologic, reiki…, se va simti si-ti va plati, in bani, nesătulo. Lasa la aprecierea persoanei solicitante cit sa-ti dea (eventual, cred ca vei pretinde in EURO…) Fara sa cerem si fara sa stim, in eter, ni se deschide un cont, bine-ti scrie Otilia M. Extraordinar de corect, plastic si frumos a formulat, o felicit!
Eu am cel putin dublul vîrstei voastre si-mi permit a va spune ca, mie, Providenta mi-a dat inapoi absolut tot ce am daruit si tot ce mi-am dorit si mult mai mult decit am oferit, fara a astepta vreo rasplata vreodata. Nu-ti spun ca Virginia-nr.1 (hai sictir=pleaca de aici, l.turcă), ci, ”mi-e milă de hapsîni, deci, şi de tine şi de cei de teapa ta”. Daca as putea, v-as face un monument din pet-uri goale, evident, sa-l ude căţeii…
Roxana te felicit ca ai facut fara sa ceri si ai primit mai mult decat te-ai fi asteptat. Ma gandesc ca si meseria pe care ai prestat-o, ai facut-o fara probleme si sunt convinsa ca pensia nu-ti este afectata de nimic.
Iti doresc sanatate si multa fericire si sa fii rasplatita si pe masura felului in care ai scris aici.
Si te rog sa fii atenta la limbaj. In plus nu ai nici un drept sa ma judeci, nu stii cat am oferit fara sa fiu platita si fara ca cei carora mi-au solicitat serviciile sa le fi pasat daca ii costa ceva sau nu. Avand in vedere ca multe sunt o necunoscuta pentru tine in ceea ce ma priveste sau alte persoane care fac acelasi lucru ca si mine, eu zic sa lasi piatra jos!
Cat sunt de specialista sau nu o vor spune oamenii carora le-am fost de ajutor 🙂
Am lipsit cateva zile si vad ca e iures aici. Sa incep cu inceputul:
@ Andreea: am invatat enorm de multe, insa nu le-as fi interiorizat cu adevarat daca nu ai fi aparut la timp sa dai perspectiva cuvintelor uzuale si blocajului meu. Cu ocazia asta, inainte sa enumar, poate intelege si Roxana ceva. Draga Roxana, eu cred ca toti cei care parcurgem acest site cunoastem originea expresiei „hai sictir”. Se pare insa ca simti nevoia sa epatezi. Las-o usor, te rog eu! Nu de alta, dar din randurile tale eu am simtit asa: ura (in general), spirit destructiv (tipe romanesc altfel) fara sa pui ceva in loc (adica solutii), atitudine de mahala (ceea ce in ultima instanta tie iti face rau, iar pentru asta iti recomand sa citesti articolele Andreei de pe astrocafe, ca poate te ajuta…ma gandesc eu) si multe altele. Oamenii care au invatat lucruri, chiar merita aplaudati pentru efort, interes, dedicare si pasiune. Tie Roxana, pot sa-ti spun doar ca daca la varsta pe care o ai sa ne faci sa credem ca o ai scrii si simti asta, ar trebui sa iti fie rusine. De tine insati! Pentru ca ai pierdut totul trecand prin viata ca gasca prin apa, aruncand cu noroi in oamenii care chiar fac ceva. Sunt convinsa ca ceea ce imi place sa denumesc „munca de creier si suflet” sunt foarte departe de tine.
Andreea, sa revenim. Iata ca mi-ai dat o tema frumoasa. Din nou:) Multe lectii: sa nu mai proiectez asteptarile mele pe ceilalti, pentru ca sunt lucruri diferite, sa dau din nou valoare energetica cuvintelor, sa iert si mai ales sa ma iert, sa invat sa spun „nu”….multe…ar trebui o tema separata de discutie pentru toate astea 🙂
@Otilia: ai scris frumos si, cu toate ca nu stiu cine esti, permite-mi sa te felicit! Si Andreea a picat de multe ori in plasa „bancii cu favoruri” si cred ca, pana la urma, fiecare dintre noi. Eu insa, ma declar sef de trib la sectiunea asta. 🙂 Si Andreea mai are o problema maxima: are bun simt peste limita legala si poate de aceea si-o ia de multe ori, inclusiv de la madame precum Roxana. No offence!
@all: va mai scriu maine, caci acum trebuie sa ma gandesc la lectiile dure din we asta:)
…ca nu ma pot abtine…mi-am amitit o lectie. 🙂 cand am inceput sa fac proiecte pe gratis, am facut pentru prieteni aflati la ananghie. in scurt timp, eu nu mai aveam timp nici sa imi aud gadurile, pentru ca brusc se inmultisera la usa mea, „pretendentii”. Nimeni nu se gandea ca poate am si eu problemele mele, viata mea, ca ma transformasera in sclav si in container de ejaculari de diverse maniere: de la cele sentimentale si pana la cele materiale si profesionale. N-am avut inima sa zic stop. Nu sunt o persoana bogata material. Toata viata mea am trait din banii munciti. Deci in acel an in care eu nu munceam nicaieri si faceam lucruri pe gratis, oamenii aia aveau joburi, isi permiteau, iar eu, ajunsesem muritor de foame. Nimanui nu i-a pasat de asta. Virginia are! Imi venea sa le urlu in fata: da’ voi credeti ca sunt magarul lui Nastratin hogea, sa ma cac in fiecare zi un galben de aur?! dar nu am urlat, ci mi-am zis ca voi continua, pentru ca voiam sa ii fac sa vada, ca si fara bani poti ajuta oamenii din jur. Dar ma jur ca nu mai faca sta cate zile oi avea. Am fost masochista, iar pretul pus in joc a fost insasi viata mea. MA JUR! Si asta pentru tu, Andreea mi-ai lansat o intrebare foarte buna la momentul oportun: cei pe care i-am ajutat aveau nevoie de ajutorul meu? Raspunsul este: nu. Ei au fost doar profitorii. Capusele. Si cu toate astea, nu imi pare rau ca am facut-o. Nu am cerut si nu am asteptat nimic in schimb. Dar mi-am luat de la viata cea mai usturatoare lectie! De ce? Simplu: pentru ca oameni de genul asta, au o singura problema: aia ca s-au nascut vii. Insa ei exista, pentru ca noi sa ne invatam lectiile, sa deschidem ochii si iarasi, multe alte lucruri. Acesti oameni trebuie ignorati pur si simplu, doar ca nu te prinzi asa de usor de natura lor si iata lectia e gata:) Si doare si ustura si e necrutatoare uneori. Dar iesim mai puternici si mai curati. Pana de curand nu intelegeam de eram mereu gata de lupta. Acum am si raspunsul 🙂
ma bucur ca ti-am dat un subiect de „gandit”…banca aceea.
uneori sunt mai subtila, recunosc, dar stiu cat de mult inseamna sa faci ceva pentru sufeltul tau”ajutand” pe altii; facand ceva fara plata pentru altcineva…
cred ca fiecare din noi ar trebui sa facem asta…
eu , personal, sunt cel mai prost om la cerut bani..dar am inteles ca trebuie sa fac si asa ceva…ca nu se poate altfel.
Buna
Pot sa ma bag si eu in seama cu voi?
sunt doua probleme:
1. meseria de paranormal in Romania nu e in nomenclator… desi avem unii de talie internationala pe aci prin Romanica…
In strainatate RADIESTEZIST de exemplu este in nomenclatoul de meserii
2. dupa revolutie cand LIBERTATEA asta asa zis libertate a dat navala peste noi de nu stim ce sa facem cu ea si cat e de reala… au rasarit paranormalii ca ciupercile dupa ploaie… si din nefericire multi sunt IMPOSTORI…
cand zic paranormal ii bag in oala pe toti si albi si negrii si vrajitoare si bioenergoterapeuti… toti
pai in conditiile astea neexistand un cardu legal si nici incredere in prestatia celui ce se pretinde Specialist, Maestru intr-un domeniu de genul asta e firesc sa para NEINCREDEREA
Nu trebuie sa va suparati asa pe „Roxana” si-a spus si ea parerea si a spus-o in stilul ei. E un om care a luat multe tzepe si brusc a refulat aici la voi. A crezut ca e terenul slab si poate lovi fara sa isi ia razuiala meritata :))))
Niciodata nu i-am inteles si nu i-am apreciat pe oamenii care au un cont de reglat cu X si isi varsa nervii pe Y 🙁
Si eu am luat tzepe dar mi-am reglat contul cu tzeparul respectiv si… am devenit mai PRUDENTA.
Andreea e chiar original blend 🙂
O apreciez si ii doresc din toata inima mea sa fie din ce in ce mai buna in ceea ce face.
Taxa e fireasca. Munca pe care o face e grea si extrem de periculoasa. E alegerea ei.
Nu va obliga nimeni stimati cititori sa va bagati nasul in trecut si in viitor 🙂 dar ca orice serviciu asta COSTA si aici si dincolo de granitele acestei tari.
Succes!
Andreea, in primul rand te salut cu caldura, ca nu am mai vorbit de ceva vreme.
In al doilea rand simt nevoia sa precizez cateva lucruri, referitoare la articolul tau si la al meu, cel care stiu ca a starnit niste intepaturi in stomacul mai multor persoane, apropiate de mine si nu numai. Eu in articolul Spiritualitate pe bani ( http://www.umbluliber.com/spiritual/spiritualitate-pe-bani/ ) am scris despre cei care „vand” spiritualitate, cei care fac asa ceva NUMAI PENTRU BANI, despre cei care vad spiritualitatea ca pe o prestare de servicii si care pretind taxa pe ea. E ok, avand in vedere ca nu te obliga nimeni, pe tine in calitate de client, sa apelezi la unul sau la altul. Fiecare este liber sa faca ce doreste si tocmai de aceea este foarte important sa stim daca maestrul la care mergem…
CONSIDERA SPIRITUALITATEA DREPT UN SERVICIU PRESTAT si atat.
Referitor la articolul meu, sunt sigur ca semnele de intrebare au aparut in mintile celor care s-au simtit cu musca pe caciula, caci din cate m-ai invatat chiar tu, Andreea, nu te supara ceva decat daca acel ceva se afla in tine. Gresesc? Daca te intrebi la cine m-am referit in articolul meu, iti spun ca m-am referit la toti cei care considera spiritualitatea un serviciu prestat si care trebuie platit. 🙂
Draga Petru,
hai sa pornim de la ipoteza lansata de tine: ii blamezi pe cei care ofera spiritualitate NUMAI pentru bani. pai….bravo lor! care e problema ta? ca tu ai o problema cu asta. pentru fiecare oferta care apare pe lumea asta, exista o cerere. mai clar” oferta este generata de cerere.
in orice domeniu exista oameni diferit pregatiti si lichele. cei care lanseaza cererea, pot alege, in necunostinta de cauza, gresit, sa spunem. dar esti de acord cu faptul ca la fel de bine se si pot trezi, se pot opri, pot sa schimbe etc. pe de alta parte, in ceea ce inseamna discipline legate de spiritualitate, e important sa stii ca in general marii discipoli, deveniti mai apoi maestri (dar dupa foarte multi ani de munca), nu si-au schimbat maestrii ca pe ciorapi. Stiu despre un maestru american de origine, care taxeaza cu 10 mii de usd fiecare nivel de initiere, dar care in 20 de ani a facut 3 maestri.
un alt exemplu ar fi manastirile chinezesti (unde sunt aia imbracati in portocaliu). Interesant este ca acolo, ca sa ajungi, trebuie sa vinzi tot ce ai, iar banii sa ii donezi manastirii respective ca sa poti intra sa devii calugar shaolin. Voila! Si se intampla de mii de ani. Pana la inventarea banului, se lucra cu schimburi in natura. Se ducea omul la vraci, ii ducea ce avea in ograda – o gaine, niste oua, blanuri etc.
Spiritualitatea, cand o faci ca meserie – adica dedicata altora – devine intrinsec serviciu prestat. Si ca atare trebuie remunerat.
Uite tu ai voce misto. De ce nu vorbesti in baie pe gratis si muncesti in radio? pentru bani! ca sa ai cu ce sa iti iei pita, bere si tigari etc.
Mie mi se pare ca ai scris articolul ala, dar real, nu ai argumente, nu ai instrumentele necesare ca sa ai argumente.
Inca o opinie personala: nu tot ceea ce trezim ca reactie (indiferent de natura ei) in cei din jurul nostru, porneste de la noi! Pentru ca daca Gicu de la scularie iese bat de la munca si il enerveaza moaca ta, trecator pe o strada si iti da una in cap, nu inseamna ca ceva din tine i-a determinat asta, ci e mult mai simlu: e doar un imbecil.
QED!
Virginia, gandim diferit aici.
aaa…si inca ceva Petru: misto maniera sa iti promovezi blogul. traficul creste si vine publicitatea care si ea inseamna bani!!! deci?!…..
@ Petru: spiritualitatea parca are central „a simti” si apoi „a gandi”. dar in esenta este despre ce si cum simti.
Doamne ajuta ca gandim diferit! Nu de alta, dar as fi intrat in depresie si vara nu fac asta, ca se supara soarele pe mine 🙂
@Raluca: Va veni si timpul in care profesia noastra va fi trecuta in nomenclator. Astrolog deja exista, precum exista si inforenergetician sau terapeut (terapie alternativa). La acestea doua din urma nu stiu exact denumirile, dar foarte repede le voi afla :). In alta ordine de idei, nimic nu este intamplator, asa ca nu este niciodata intamplator sa ajungi si la „sarlatani” si „impostori”, pentru ca toate sunt ingaduite de Dumnezeu pentru evolutia noastra a fiecaruia. Am avut si eu parte de astfel de experiente de-alungul timpului. Daca o cunosti personal pe Roxana, ii poti transmite (in caz ca nu mai citeste comentariile de aici) ca mi-ar face placere sa ne intalnim, chiar numai ca sa bem o cafea 🙂
@Petru: salut si tie cu aceeasi caldura 🙂
Imi amintesc ca spun si ca important in evolutie este sa iti pui intrebari, mai mult decat sa dai verdicte. La fel de bine cum spun ca „fondul unei probleme este acelasi, manifestarea sau forma pe care o ia in fiecare dintre noi este diferita”! Faptul ca unii fura din visteria statului nu ii face mai „hoti” decat cei care iau de pe internet informatii care ar trebui sa fie platite sau fata de cei care folosesc programe de calculator „crackuite”.
Tot hotie se numeste in ambele cazuri, iar pedeapsa este la mana legiuitorilor umani care, la randul lor, e posibil sa fi furat la un moment dat in viata lor un creion al vreunui coleg, o floare dintr-o curte sau fructe din livada vecinului.
Este o vorba care spune: cand acuzi pe cineva ai un deget indreptat inspre acela si trei indreptate spre tine 🙂
@Virginia: imi permit sa trag o concluzie la ce ai spus tu: Suntem prea saraci pentru lucruri ieftine! Extrapoland: prea saraci pentru servicii ieftine!
asa cum ma asteptam, un raspuns ambiguu. 🙂
Petrule, cand iti spun atatia oameni in jur ca esti beat, te duci si te culci. no offense, dar tu ori esti blocat ori ceva se intampla cu tine. poate ca cel mai bine ar fi sa iei o pauza de la spiritualitate, pentru o perioada, ca sa te readuni tu cu tine, in tine. si la tine pe blog ti-au spus atatia oameni ca tu esti pe aratura, dar poate si aia erau ambigui….ti-o spun cu cel mai mare drag, pentru ca eu una simt ca ce-i cu tine acum nu-i bine deloc.
Virginia, te-am intrebat ceva? M-am adresat Andreei. Parerea ta nu conteaza pentru mine.
Petru
1. daca voiai sa i te adresezi Andreei exclusiv, cred ca era mai decent sa ii scrii pe mail, sa o suni…chestii din astea
2. …si sa nu-ti promovezi blogul pe site-ul ei….
3. e misto atitudinea ta. chiar, de ce ar conta pararea mea pentru tine. ti doar…esti maestru, daca imi amintesc eu corect….si mai vorbesti de impostura….
Virginia, andreea poate scoate linkul din numele meu in comentarii. Nu am scris pentru a-mi face reclama. Nu-mi vine trafic de aici decat foarte rar. Nu asta mi-a fost scopul. Pe messenger as fi fost influentat de dialog, de ceea ce ar fi zis Andreea, de starea ei si apoi de starea mea. Aici am scris in liniste. Parerea ta nu conteaza pentru mine by default. Am amintit eu aici ceva ca as fi maestru?
Daca ai vreo frustrare, te rog spune-o. Asa am intelege de unde vine nevoia de a te tot baga in seama.
frustrarile sunt la tine, dragule! comentez un articol, daca simt ca am ceva de spus, interactionez cu oamenii, caci traim intr-o societate si nu singuri in padure. uiti ca ne-ai fost prezentat ca maestru. ma asteptam sa te si comporti ca unul. dar lasand orice spiritualitate la o parte, vin si iti spun ca nu numai ca nu faci fata unor discutii, nu ai argumente plauzibile, nu intelegi metafore, ba mai mult, tu chiar ai senzatia ca ai un nivel la care nu ai acces.
si da ai dreptate, m-am bagat in seama cu tine, dar e ca si cum m-as fi amestecat in taratze.
Te pricepi la jigniri. Mi-am dat seama de asta de la Satya. 🙂 Atat poti. Eu mi-am prezentat parerea Andreei, am primit raspunsul ei. Consider ca mi-am indeplinit scopul aici. La revedere, Virginia. Mi-ai confirmat banuielile.
Mai Petru, eu te suspectez de prostie. Zau asa. Pai daca eu sunt un om a carui parere nu conteaza pentru tine, atunci de ce Doamne iarta-ma, trebuie sa ai tu confirmari mai mult sau mai putin pozitive din partea mea? Daca nu contez, inseamna ca nu contez pe toate planurile. hmmmm nici logica nu pare sa fie prietena cu tine….
Esti libera sa ma suspectezi de orice. Nu contezi.
Fiecare dintre noi este liber sa gandeasca ce vrea, sa simta ce vrea, sa spuna ce vrea si sa faca ce vrea. Este vorba de dreptul de „a alege” cu Liberul Arbitru din dotare. Problema apare in momentul in care trebuie sa iti asumi consecintele faptelor, vorbelor, gandurilor si sentimentelor tale.
In calitate de microuniversuri ne continem unii pe altii, la fel de bine cum continem si sarpele dar si tigrul. Daca stii si intelegi forma prin care „fiarele” ataca, le poti anticipa miscarile si ii poti neutraliza. Apoi intervine o alta alegere: ii omori sau ii dresezi?
Si ca sa fiu si directa:
@Virginia: incetineste ritmul ca nu pot tine pasul cu logica ta!
@Petru: in primul comment ai facut precizari la articolul tau pentru ca asa ai simtit. Si in articolul tau ai fost general si se intelege ca ii bagi pe toti in aceeasi oala. In ultimul comment spui ca ti-ai implinit scopul. Dar care a fost acela?
Senzatia mea este ca ai vrut sa te justifici de ce ai scris ce ai scris.
Apropo de ceea ce crezi ca ai starnit in unii sau in altii: este o realitate si urmatorul aspect: daca cineva zice ceva care pe tine te deranjeaza, problema nu e numai la cel care spune ci si la tine. Dar daca nu te deranjeaza problema e doar la el.
La modul general: unii oameni se nasc inzestrati cu anumite capacitati. Si in decursul vietii mele am intalnit cativa. Dar pana si aceia au nevoie de indrumare. Pentru ca, atunci cand nu percepi latura spirituala a capacitatilor tale, risti sa dai in magie neagra sau sa iti folosesti capacitatile in interes propriu.
Pe vremuri, maestri isi dezvaluiau tainele discipolilor in timp si dupa ce cei din urmau depuneau eforturi uriase. Iar la final le spuneau: Sa nu vorbesti!
Farmecul vietii sta in pilde si intelesuri. Dina cest motiv Biblia este „cartea vietii”. Noi ne suparam ca este incompleta si modificata. Dar nici atat cat este Adevar in ea nu studiem.
Si de fina: ce ai putea spune despre tine daca, pentru a obtine un raspuns de la mine sincer, ai preferat un comment, unui telefon sau unei intalniri?
Andreea, multumesc pentru ultimul comentariu. Un astfel de raspuns (clar) am dorit. Judecand dupa ultima noastra discutie fata in fata, care a fost contradictorie si fara rezultat, am ales aceasta cale. Nu am vrut sa ma justific, privind articolul meu. Nu regret nimic din ce am scris acolo. Sustin in continuare. Mi-am imaginat ca te-ai fi simtit vizata citindu-l.
CE sa fac ca sa imi cres dreptul divin la bani?
Avand in vedere ca eu se pare ca am venit pe lumea asta cu un drept la bani destul de mic?
Sunt mai multe metode prini ceri iertare de la entitatea banilor.lea rand sa itmii. In al doi care ai putea sa iti cresti Dreptul Divin in bani.
In primul rand trebuie sa te impaci cu tine, cu Dumnezeu, cu parintii si cu ceilalti oameni; sa faci acte de caritate, sa dai de pomana, sa tii post, sa te rogi etc.
Multumesc de sfat.
am ajuns pe acest blog cu totul intamplator. Andreea scria pe Facebook despre ultima carte a lui Dragos Argesanu. Acum multi ani i’am luat coordonatele de contact dintr’o publicatie de psihologie intrucat eram foarte atrasa de hipnoza.
Eu sunt un outsider, sunt un om de rand care doar tangential, pasiv a aflat cate ceva despre reiki si a.m.d
Recunosc ca sunt la o varsta cand caut sa ma inteleg, ma caut, sub toate aspectele.
Dar sunt o tematoare de felul meu.
Mi-amintesc ca atunci Dragos mi-a dat sa citesc niste carti – mult prea grele pentru ce imi doream eu sa insusesc – in rest a avut asupra mea 1 efect magnetic, ciudat.
Intr-o zi facebook mi-a sugerat sa il adaug in lista mea de prieteni, trecusera cel putin 7 – 8 ani de cand fusesem la el insa mi s-a aprins beculetul instantaneu ca mai luasem contact cu el. Am aflat astfel ca in ceea ce faceti voi a evoluat, progresat ff mult.
Dar eu sunt 1 ouusider. Tatonez de pe margine terenul, citesc articole, stiu ca imi doresc ceva fara a sti exact ce, stiu ca nu imi propun sa ma dedic pina la a atinge nivelul vostru de performanta dar mi-as dori sa intru in contact cu.
Am citit comentariile de mai sus .. multa conflictualitate unde te-ai astepta sa gasesti pacea .. pe care eventual o cauti.
Sunt convinsa ca in spatele nivelului tau spiritual este foarte multa munca si ca tariful afisat este un pret corect pentru ceea ce oferi Andreea,
dar eu, de exemplu, sunt neincrezatoare – nu in tine, in general cu privire la rezultatul spiritual –
si daca in mod normal as vrea sa incerc, din start am taiat de pe lista ceva ce poate mi-as fi dorit sa incerc,
multe dintre noi avem rate la banca, copii de intretinut etc., presupun ca e necesara minim 1 sedinta/sapt. x 200 ron = 800 ron/ luna din bugetul familiei, presupun in acest caz ca te adresezi exclusiv unor persoane cu venituri mai mult decat consistente,
eu, la randul meu muncesc ff mult pentru venitul pe care il realizez si cantaresc atent fiecare banut alocat, daca la coafor stiu exact cum trebuie sa imi iasa parul, daca as incerca – de exemplu – sa solicit serviciile unui consilier in indrumare spirituala etc. nu stiu in ce masura acel ban este sau nu bine investit,
sunt 0 la capitolul asta desi plina de intentii bune, ca sa se vada 1 rezultat sesizabil la o pers. ca mine presupun ca ar fi necesare multe sedinte si un buget pe masura,
ceea ce tot ma straduiesc sa fac sa rezulte din cele expuse mai sus este ca rezultatul depinde foarte mult si de materialul asistatului si ca poate ar fi multi doritori sa vi se alature insa
1. cand o persoana e 0 si i se vorbeste in limbaj abstract, nu va face altceva decat sa se sperie
2. nu oricine isi permite .. desi poate resimte nevoia de a incerca,
nu spun sa va oferiti serviciile gratis dar macar la niste tarife accesibile si pentru omul de rand sau sa oferiti o grila de tarife crescatoare, sedinte initale de x ron iar pe masura ce se remarca o imbunatatire etc. cresteti exponential la y ron ..
Adina, de fapt ce vrei? Vrei sa evoluezi spiritual? Sau vrei sa tatonezi terenul? Stii, nici daca mergi la un doctor renumit nu-ti poate garanta recuperarea completa dupa o boala lunga sau grea.
Depinde de tine ce vrei. Si din paleta larga de servicii pe care o ofer, poti alege sa testezi unul. Oricare vrei. 🙂
daca stiam exact ce vreau cu siguranta citeam exact ce ma interesa, cred ca e chiar superflua intrebarea pe care mi-ai adresat-o si usor agresiva, ceea ce nu ma ajuta deloc ..
nici macar nu stiu daca vreau evolutie spirituala in sensul promovat de voi!
cand merg la un doctor, cu siguranta merg la 1 cu recomandari si rezultate de numarul pacientilor tratati,
poate sunt doar prea naiva, dar eu vad partea spirituala ca pe ceva ce faci fara sa astepti ceva in schimb,
sunt de acord ca nu se poate trai fara bani si ca trebuie sa dati o valoare monetara la ceea ce faceti,
dar da-mi voie sa te intreb, cum face 1 pers. diferenta intre un sarlatan si un om care ofera indrumare spirituala din tot sufletul si credinta sa?
eu cred in Dumnezeu dar in ultimii ani merg in biserica incercand sa interactionez cat mai putin cu preotii, nu doar si-au pierdut puritatea spirituala in care ai nevoie sa crezi pentru a pleca cu inima curata de la ei, dar ti-e de-a dreptul scarba sa constati ca tot ce fac – multi, foarte multi dintre ei – este ca si cersatorul de la semafor, sa „traga”cat mai multi bani de la tine ..
mergeam macar 1 data /an la manastirile din Moldova, ma intorceam mereu cu sufletul curat, anul acesta am fost, se percepe taxa pentru orice, sunt de-a dreptul comerciale .. ce indrumare sa mai regasesti acolo?!
am fost dusa odata de o prietena la un energoterapeut, eram destul de rezervata, nu doar ca mi-a placut acea doamna ff mult dar mi-a zis sa las cat consider, crede-ma, am lasat mult peste tariful precticat de tine, dar am facut-o din convingere si pentru ca era un om care asta stia/ii placea sa faca si se bucura la orice suma i se lasa, iar de cele mai multe ori, i se lasa mult peste ce s-ar fi asteptat,
asta incercam sa spun mai sus,
voi oferiti niste servicii comerciale, contra cost, niste sfaturi – presupun – in calitate de specialisti in ceva, ca orice alta meserie,
doar ca in alte meserii, specialistii sunt deja cu rating clar iar clientul alege in functie de preferinte, posibilitati si buget.
daca bag pe net numele unui doctor la serviciile caruia doresc sa apelez, gasesc o multime de recenzii de la pacienti, inclusiv sau preponderent de multumire,
la fel cu un psihoterapeut etc.
daca bag numele tau pe net, gasesc doar publicitatea pe care ti-o faci singura,
iar tariful te rog sa ma crezi ca e cat al unui psihoterapeut consacrat, cu zeci de ani de experienta in spate,
prin urmare, pentru ca 1 ca mine – care habar nu are cu ce „se mananca” ceeace faci tu / voi – sa apeleze la serviciile tale ar trebui sa fie motivata de ceva,
ori admiratia altor persoane care au apelat la tine si declara un rating de la bun in sus,
ori sa te admir foarte mult, pentru ca ai un suflet si un caracter special si faci ceea ce faci din credinta si elevatie spirituala,
ori eu – fara sa vreau prin asta sa te jignesc sau supar – vad doar ca oferi niste servicii scumpe fara niciun rating ..
@Adina: Am citit comentariile tale si perceptia mea a fost urmatoarea: tu cauti ceva. Ce anume cauti, nu stii. Nestiind, se acumuleaza niste dezamagiri, frustrari sau oricum ai vrea sa le botezi. Acestea, la randul lor, trebuie eliberate. Din pacare le eliberezi aici, pe blogul Andreei.
1. Poti reciti Alice in tara minunilor. Exista acolo un pasaj in care Alice ajunge pe un culoar cu multe usi. Se opreste contrariata si cauta cu privirea usa cea mai potrivita pentru ea. Atunci apare iepurele (cam ca oamenii care apar la momentul potrivit in viata noastra, mai mult sau mai putin specialisti in ceva, dar care, printr-o simpla fraza ne pot lumina de ramanem uimiti de cat de simpla era solutia) care o intreaba pe Alice: „Unde vrei sa ajungi?” Alice ii raspunde: „Nu stiu”. Iepurele, intelept ii respunde scurt: „Daca tu nu stii unde vrei sa ajungi, eu nu te pot ajuta sa alegi usa corecta”.
2. In lumina povestii mai sus amintite, mai intai tu trebuie sa-ti stabilesti unde vrei sa ajungi, la ce anume. Nimeni , ABSOLUT NIMENI nu poate face asta pentru tine sau in locul tau. Cand ai reusit sa definesti obiectivul, atunci vei vedea ce usor vei putea sa alegi cine e persoana potrivita sa te ajute. Sau asa cum eu am invatat de la Andreea ca se spune in Reiki: „atunci cand elevul este pregatit, apare si maestrul”. Nu pot afirma ca am inteles profunzimea acestui concept de la bun inceput, dar pe parcurs m-am prins.
3. In medicina exista o vorba: un medic bun este egal cu zero daca nu este un bun diagnostiacian. Dar un succes medical depinde de pacient. Substratul este ca: fiecare pacient reactioneaza in felul sau la tratament, pentru ca fiecare organism este unic. Fiecare pacient se mai deosebeste de ceilalti cu acelasi diagnostic si prin dorinta de vindecare, dar culmea, nu cea rationala, constienta, ci taman aia bine ascunsa in subconstient. In cele mai multe cazuri, exista o diferenta majora intre constient si subconstient si cei mai multi refuza sa accepte acest aspect.
4. Andreea, pe langa background-ul pe care il are in zona aceasta spirituala (eu i-as spune mai degraba de viata si de firesc), este psiholog. Nah…ciudat nu? Dincolo de asta are o experienta mare si in comunicare. Nu cred ca nu ai gasit tu pe net ce cautai. Cred insa ca ai jignit unul dintre extrem de putinii oameni frumosi si pe mine asta m-a intristat foarte tare pentru ca Andreea a mai trecut prin asta si stie cum sa negocieze aceasta situatie. Trista sunt pentru tine.
5. Daca iti pot fi de folos cu mai multe info, te invit sa ma intrebi punctual. Si ca sa inchei tot cu o vorba veche: nu exista raspunsuri gresite, ci doar intrebari prost puse. Asa ca te invit, inainte sa imi iau la revedere, sa cantaresti foarte bine felul in care lansezi intrebarile si prezizia lor. Asta daca vrei sa ti se poata deschide usa corecta :D
1. Nu am etichetat pe nimeni si nu am jignit pe nimeni, asa cum faci tu vorbind de ” dezamagiri, frustrari sau oricum ai vrea sa le botezi”. Faptul ca eu caut sa completez partea materiala a vietii nu semnifica ceea ce spui tu, te rog sa te abstii de la stereotipurile si etichetarile clasice de dragul discutiei.
2. Poate nu m-am exprimat clar, eu stiu EXACT unde vreau sa ajung, ceea ce nu stiu cu exactitate este cat timp doresc sa poposesc in aceasta incapere .. ca sa fiu in ton cu metafora ilustrata de tine.
3. Prin „succes medical depinde de pacient” nu ai facut decat sa reiei ce am scris eu anterior „rezultatul depinde foarte mult si de materialul asistatului”. Daca „maestrul” nu ma atrage, nu ma inspira, nu va reusi niciodata sa ma determine sa urmez drumul sau, depinde de asemenea de empatia dintre cei doi. Cat despre constient – subconstient, ma aflu aici tocmai pentru ca sunt interesata, dar nu convinsa.
4. EU NU AM DORIT SA O JIGNESC PE ANDREEA, nu imi place sa jignesc si imi cer scuze daca asa poate fi interpretat mesajul meu. O invit totodata sa reflecteze, punandu-se in pielea mea si probabil cum multi ca mine sunt: am bagat pe net numele ei – incearca si tu – si nu am gasit nicio recenzie. Ceea ce scrie in prezentarea ei ca stie si poate sa faca suna frumos si tentant. Categoric, la randul ei, poate spune „Fato, mergi sanatoasa, nu ma intereseaza sa te am de client!” Dar ea este totusi aici, in zona prestarii unor servicii, adevarat ? Eu nu pun PE EA la indoiala, eu doar o invit sa ma „lumineze”.
Ceea ce nu pot sa nu SUBLINIEZ este faptul ca pentru a oferi indrumare spirituala eu consider ca e necesara o altfel de abordare, mult mai serena, mai „deasupra tuturor” – ea mi-a raspuns pe un ton agresiv iar tu continui seria atacurilor cu „Trista sunt pentru tine.” – EU NU ASTA CAUT, eu caut lumina, dezinteres, detasare, elevatie spirituala.. caut un maestru in fata caruia sa ma aplec cu respect.
5. Iti multumesc pentru disponibilitate dar nu am batut la usa care trebuie .. tu te-ai simtit atacata in timp ce eu doream simple lamuriri .. iar asta mi-a spus suficient,
o seara linistita!
ai interpretat complet invers randurile mele, ceea ce ma face sa consider ca eu nu m-am exprimat cum trebuie si imi cer scuze pentru asta.
sunt convinsa ca atunci cand vei lasa patosul la o parte si vei reciti calm toate aceste randuri, vei vedea ca nu e nimic agresiv la adresa ta si nici macar nu e menit sa te blocheze la fileu.
mi-am aratat disponibilitatea de a te ajuta in demersul tau de a gasi raspunsuri, pentru ca eu la randul meu, am cautat usi, am cautat sa inteleg, am gasit multe raspunuri, dar se pare ca tu de fapt nici nu le cauti. tu le ai. si nu renunti la ele.
mai cred ca daca citesti articolele Andreei vei descoperi o foarte mare parte din sufletul si din spiritul ei in ele. ea nu aplica retete citite prin carti. si asta e o chestie care se intampla rar.
tu vrei ajutor sau cauti ceva care sa fie „fit” pe cecauta sufletul tau, insa cand ti se intinde o mana de ajutor tu musti.
nu-i bai.
de ce nu ai continuat sa te duci la doamna aceea pe care o plateai cu mai multi bani decat are Andreea costurile?….retorica intrebare dealtfel…
Draga Adina,
Gaseste la sectiuneaOopinii de la mine de pe site parerile unor persoane care au lucrat cu mine. Daca te intereseaza si parerea altora, te invit la o seara de meditatie, ne si cunoastem si intalnesti si alte persoane cu care ai putea vorbi despre cat si cum s-au dezvoltat fiind in contact cu mine.
Din pacate nu am cum sa multumesc pe toata lumea. Eu, daca vreau sa cunosc si sa vad ce poate cineva, ma duc la el si il privesc in ochi. Te invit sa faci asta. Si discutam dupa. Parerile altor persoane nu te pot ajuta sa ti le formezi pe ale tale. Pentru ca parerile oamenilor se formeaza din experienta traita. Experienta traita presupune intalnire.
Din experienta mea, persoanele care se leaga de tarifele pe care le practica unii sau altii, au atasamente fata de bani si o relatie proasta cu acestia. Problema nu este la mine in cazul acesta si in nici un alt caz.
Pe vremea cand eu eram in cautare, ultimul lucru la care ma uitam erau banii. Si, chiar si atunci cand nu-mi placea ce am primit, nu am plans dupa bani, ci dupa timpul „pierdut”. Dar din fiecare experienta mi-am extras esentialul. Nu-ti pot cere sa fii ca mine, cum nu pretind nimanui sa fie ca mine.
In concluzie, daca vrei sa ma cunosti, usa este deschisa. Daca vrei sa iti demonstrez ceva sau sa ma justific, ei bine nu am sa o fac.
Toate cele bune,
Andreea