V-ați gândit vreodată că există asemănări între corp și psihic? V-ați gândit că nu există o prăpastie între aceste două realități, ci, dimpotrivă, sunt interdependente?
Faptul că corpul este cutia de rezonanță a sufletului este o realitate despre care îmi place să cred că nu mai este străină cuiva. Ceea ce nu putem elabora, nu putem gândi, nu ne îngăduim să simțim pentru că este mult prea dureros și pe care le „aruncăm” undeva în „uitare” vor căuta întotdeauna să găsească o formă prin care să iasă la „lumină” și să se manifeste.
Dar nu m-am gândit până de curând că ar putea exista un sistem imunitar pentru psihic. Deși era, cum s-ar spune, atât de evident și atât de aproape de noi. A făcut-o însă medicul psihiatru li psihoterapeutul Christophe Massin în cartea Imunitatea psihică apărută anul acesta la Editura Trei.
Massin a construit, în baza experienței sale clinice (de altfel cam cum se construiesc psihoterapiile), o teorie despre sistemul imunitar psihic pornind de la sistemul imunitar al corpului nostru. A pornit această paralelă de la modul în care funcționează sistemul imunitar uman, despre colapsurile pe care le are în anumite circumstanțe și despre modul în care acestea se întorc împotriva propriului corp. De aici au apărut trei forme de disfuncții pe care le-a numit imunodepresie, alergie și tulburare autoimună.
Cele trei disfuncții ale sistemului imunitar psihic au, ne spune Massin, câteva elemente în comun. Prima și cea mai importantă constă în experiențele copilăriei și a modului în care omul a primit grija și afecțiunea de care avea nevoie. Un alt aspect comun constă în traumele copilăriei, diferențele de traumă dând tipul specific de disfuncție. Iar nu în ultimul rând vorbim despre apărări și despre eficiența acestora în diferite stadii de dezvoltare.
Massin arată că trăim într-o societate abuzivă și tindem să acceptăm abuzurile societății în diferitele sale forme de manifestare pentru că am fost învățați să tolerăm abuzul încă din copilărie. Fie că vorbim de abuzul in familie, de cel din sistemul de învățământ, de cel de la locul de muncă sau cel promovat de media și cel prezent pe scena politică, suntem victime constante ale acestor forme de abuz. O problemă identificată de Massin constă în faptul că nu știm să spunem NU. Cu alte cuvinte nu știm să punem limite sănătoase. O altă problemă este că nu știm să gestionăm furia și oscilăm între reprimarea ei sau explozia ei, adică a manifestării sale fără cenzură, într-un mod distructiv sau autodistructiv.
Orice proces de vindecare începe cu conștientizarea propriului corp și a modului în care acesta reacționează la situațiile pe care le întâlnim zilnic. La care se adaugă conștientizarea abuzului. Apoi este inevitabilă întoarcerea în copilărie pentru identificarea evenimentelor traumatice și abuzive. Nu se poate altfel oricât de mult se încearcă evitarea acestui pas. Și toate acestea au nevoie de un cadru adecvat pentru reflecție și pentru reparație, un cadru precum cel al psihoterapiei. În psihoterapie, în relație cu un altul suficient de bun și de bine antrenat, pot avea loc echilibrările emoționale și psihice de care fiecare dintre noi are nevoie.
Recomand această carte și mai recomand începerea unui proces psihoterapeutic pentru toți cei care simt că sunt epuizați, că lumea cere mai mult de la ei de cât pot ei oferi, că nu există un schimb echitabil în relațiile apropiate, pentru toți cei care simt cum corpul le transmite că timpul pentru o schimbare.
Folosește metodele de contact pentru a stabili o ședință introductivă.
