Opinii: La o rascruce importanta te asteapta ghidul

Voi publica in continuare citeva dintre opiniile celor care ma cunosc si care au trecut pragul cursurilor mele. Incep cu ce a scris Monica, la data de 13 iunie, 2010:

Exista momente in viata, cand lucrurile ti se astern in cale pentru a te scoate dintr-o directie nepotrivita si pentru a-ti deschide perspective noi asupra propriei tale indentitati si a rosturilor celor mai intime de a fi. Asa s-a intamplat si pentru mine in clipa cand am intalnit-o pe Andreea, cea care urma sa fie maestra mea in Reiki si nu numai.

De la o intalnire aparent banala, de business, una dintre multele pe care le aveam in acea perioada, intalnirea cu ea s-a dovedit a fi una cruciala in viata mea. Inca de atunci mi-a povestit despre Reiki. Era pentru prima oara in viata cand auzeam despre ce este vorba si m-a fascinat inca de la inceput. In acea zi am avut sentimental zguduitor ca in viata mea incepea sa se schimbe ceva pentru totdeauna, ceva fundamental. Si asa a fost!

La scurta vreme dupa aceea a urmat prima mea initiere si odata cu ea am simtit ca mi se deschide accesul catre noi dimensiuni pe care niciodata pana atunci nu le experimentasem. Imi amintesc cu mare emotie si bucurie cum incetul cu incetul, pe masura ce practicam invataturile primite si autotratamentul, imi cadeau noi si noi valuri de pe ochi si incepeam sa vad lucrurile intr-o maniera nebanuita pana atunci.

Incepeam sa intrezaresc mai intai ca prin ceata, apoi tot mai clar rosturile existentei mele si simteam ca pentru prima oara in viata eram sprijinita din toate directiile sa merg intr-acolo. De atunci au intervenit in viata mea schimbari radicale. Amintalnit oameni, am intrat in conjuncturi care m-au ajutat sa imi amintesc adevaruri despre mine.

In momentul de fata, la un an si jumatate de la prima initiere, privind in urma pot spune ca viata mea s-a schimbat la 180 de grade si ca intr-adevar in toate a fost un sens. Spun asta pentru ca odata pornind pe acest drum, ajungi de multe ori sa te simti impins din spate catre noi si noi provocari in sensul unei permanente slefuiri/vindecari de sine, care pot fi uneori extreme de dificile si de dureroase. Este un proces anevoios si nimeni nu poate spune ca drumul spre lumina e usor. Dar poti trece peste toate daca ai incredere, rabdare, perseverenta si de un maestru foarte bun.

Rolul maestrului mi se pare crucial, pentru ca drumul e necunoscut si incercarile multiple, de aceea ai nevoie de o calauza, de cineva care a mai pasit pe acolo inaintea ta, de cineva care sa iti fie alaturi cand te pocnesti si te revolti impotriva durerii de a-ti descoperi ranile ascunse si intunericul interior, de cineva care sa te sustina neconditionat, sa iti ofere sentimentul de protectie, siguranta si incurajare.

Si colegii de grupa mi-au devenit persoane pretioase sufletului meu pentru ca poti urca doar sprijinindu-te unul pe celalalt atunci cand e greu si astfel descoperi ca intotdeauna directia buna presupune un drum al iubirii, in care fiecare izbanda a celuilalt iti da incredere si iti aduce bucurie si fiecare povara iti da sansa de a fi mai bun.

Imi este greu sa prind in cuvinte precise ce inseamna Reiki pentru mine, stiu doar ca in momentul de fata reprezinta un stil de viata, o cale spre vindecare si desavarsire, o binecuvantare pentru care sunt profund recunoscatoare si pe care o recomand cu toata dragostea oricui vrea sa se cunoasca profound si sa se valorifice plenar pe sine insusi.

Regresia mea

Regresia am trait-o ca pe o experienta de arheologie interioara, un exercitiu de a aduce la lumina continuturi ingropate in abisul inconstientului personal, dar care s-au relevat drept pline de intelesuri de o profunda importanta pentru cunoasterea de sine si vindecarea unor rani din trecut. Este un fel de rupere de planul prezent, pe care, personal, am perceput-o ca pe o iesire din timp, aducatoare sensuri noi si nebanuite. Dupa o vreme, mesajele p ecare le-am primit prin intermediul regresiei, desi pareau „ireale” au inceput sa capete contur in realitatea aceasta.  Lucruri la care doar visam, am inceput sa le fac si sa aibe sens atat pentru mine cat si pentru cei din jur. Planuri pe care doar le creionam in minte si in imaginatie, dar la care nu speram vreodata sa se intample, acum au prins radacini si dau roade.

Monica

13 iunie 2010