“Locul secret din Bucegi” sau “Povestea moderna a lui Aladin”

“Viitor cu cap de mort” este o carte cu multa fantezie, dar si cu mari adevaruri in ea. E limpede ca autorul a trait experiente care nu sunt comune si la indemana oricui. Si a scris despre ele. Dar, ca orice autor care se respecta, a scris un roman care sa fie “digerat” usor de consumator. Cat s-a vrut a fi comercial, cat s-a vrut a fi o “pregatire” morala a celor care sunt angrenati intr-o cautare spirituala, asta doar el poate stii.

Natura umana este axata, de cand lumea si pamantul, catre cunoasterea oricarui lucru misterios, spre deslusirea oricarui fenomen care ii depaseste gradul de intelegere imediata. Aceasta dorinta de a-si explica fenomenele, a dus la dezvoltarea stiintei. Din pacate, sau din fericire, aceasta dezvoltare s-a produs pe bucati, sau dispersat. Dar toate se trag dintr-o stiinta numita: alchimie!

Revenim insa la carte. Am citit-o imediat ce a aparut. Si, cand am ajuns la final, am avut certitudinea ca ceea ce e scris acolo despre locul din Bucegi, tehnologia si fenomenele care se intampla, este cat se poate de real si de adevarat. Marturisesc insa ca nu am fost niciodata atrasa de dorinta de a si cauta acel loc. Poate si din experienta care mi-a demonstrat ca, atunci cand vreau cu tot dinadinsul sa ajung undeva sau sa cunsoc pe cineva, lucrurile nu se intampla. Dar atunci cand ma detasez si imi este idniferent daca se intampla sau nu, situatia se schimba.

Am purtat conversatii pe aceasta tema cu mai multe persoane din anturaj si am avut parte de diverse reactii. Unii stiau de un loc in Bucegi in care se intampla lucruri si care este cunoscut si bine pazit de catre Securitatea Romana (sau alte servicii din sistemul de siguranta al statului) inca de pe vremea lui Ceausescu. Altii au intalnit oameni care au fost in imediata apropiere a acestui loc. Altii (majoritatea) care isi doresc cu ardoare sa ajunga acolo.

Cei din urma au pe buze (si nu numai) o singura intreabre: de ce este tinut sub paza armata?

Incerc o explicatie pe intelesul tuturor.

Am observat adesea in filmele americane ca, in diverse institutii cu risc ridicat, poti avea acces la diferite nivele (in general in zonele de experiente si testare) doar daca ai “card” de acces. Lucru care se intampla, de altfel, in orice institutie, mai nou. Intai ajungi la portar, te identifica in baza actului de identitate, primesti o bucata de plastic cu cip in ea, o “flenduri” prin fata unui dispozitiv din perete si.. se deschid (sau nu) niste usi.

Cand vine vorba de locuri similare cu cel din Bucegi, lucrurile stau cam la fel, numai ca “permisul” de acces este in interiorul fiecaruia dintre noi. Adica, daca vibratia noastra interiorara este in rezonanta cu vibratia locului. Altfel risti sa: ratezi intrarea (presupunand ca ai trecut de lunetisti), sau, mai rau, sa mori in circumstante stranii.

Acum imi amintesc de trilogia, cu subiect similar, a lui James Redfield. El povesteste ca, aflat in cautarea Shambalei, daca nu avea vibratia potrivita, rata “intrarea in munte”. De curand am citit acelasi lucru intr-o carte a lui Drunvalo Melchizedek care, aflat in cautarea marii Piramide Albe din Tibet, daca nu avea vibratia necesara, rata de asemeni culoarul din munti care il ducea acolo.

Saptamana trecuta o prietena imi povestea despre o excursie in care a fost cu niste prieteni in Muntii Apuseni, cand au intalnit un soldat care pazea “ceva”. Din motive care le-a scapat (si imi scapa si mie) soldatul le-a aratat o intrare “secreta” intr-o pestera in care, dupa ce au facut cativa pasi, au cazut pe o suprafata ca de gheata, dar foarte elastica. S-au speriat atat de tare incat au iesit urland. Soldatul le-a povestit mai multe despre ce se intampla acolo (detalii nesemnificative pentru articolul de fata).

Revenind la subiect. Astfel de locuri sunt bine “ascunse” de privirea normala a oamenilor de rand. Ele pot fi vazute atunci cand vibratia interioara este mult ridicata, iar omul poate sa perceapa cu celelalte simturi decat: mirosul, vazul, auzul, pipaitul sau, dupa caz, gustul. Sunt locuri despre care se spune ca sunt “realitate paralela” sau “dimensiune paralela”. O poate percepe cineva care a lucrat cu propia persoana astfel incat sa-si aduca intreaga fiinta pe vibratia corespondenta unor locuri, persoane sau adevaruri existente.

Ca sa va dau un exemplu, haideti sa ne intoarcem in perioada copilariei si sa ne amintim de povestea lui Aladin (tocmai o citesc pe “repeat” copilului meu). Nemilosul vrajitor Jafar vrea sa puna mana pe o lampa fermecata aflata in fundul pamantului, intr-o pestera, pazita de un tigru. Pentru ca tigrul sa caste gura si sa dezvaluie intrarea in pestera, Jafar are nevoie de doua elemente care, combinate, formeaza un scarabel cu rol de “cheie”. Insa tigrul, cand prinde viata, spune ca, in interiorul sau va intra doar cel care are inima ca un “diamant neslefuit”. Ce intelegem de aici? Ca in interiorul pesterii va intra acea persoana care nu poarta in inima dorinta de imbogatire, de inavutire, de obtinere a puterii cu orice pret. Si asa se ajunge la Aladin.

Intr-un mod similar se intampla si cu locuri precum “cel din Bucegi”. Nu va putea intra in el nimeni care sa aibe intentii de a folosi in interes propriu ce se gaseste acolo. Cum la fel de bine nu va intra nimeni acolo ”din curiozitate”. Vibratia acelui loc, sau a locurilor de acest tip, va permite trecerea doar a persoanelor aflate pe un anumit nivel de constienta corespondent cu Iubirea Divina, compasiunea, care se pun in slujba celorlalti, care nu au orgolii si dorinte desarte si carora, din principiu, le este destinat sa produca o schimbare in aceasta lume. O astfel de persoana, care a ajuns si a trait anumite experiente, chiar daca a facut fotografii (desi ma indoiesc) nu le va face publice niciodata. Pentru ca nu are NICI UN INTERES!

Orice aventura in astfel de zone implica riscuri si poate duce la moarte!

Precum locul din Bucegi (sau cel din Apuseni despre acre am auzit de curand) sunt mai multe pe teritoriul Romaniei si foarte multe in lume. De retinut este faptul ca pe teritoriul Romaniei se afla una dintre importantele chakre ale Pamantului!

Intreabre finala: va mai mirati ca ne “vand pe bucati”? Salvarea: trezirea interioara a fiecaruia dintre cei care s-au nascut pe aceste meleaguri sau care au ales sa locuiasca pentru totdeauna aici. O persoana pe care o cunosc si care este vizionara, mi-a spus: lucrurile se vor schimba cand 90% din poporul roman se va trezi! Iar trezirea presupune mai mult decat sa mijesti ochii interiori, sa te intinzi si sa casti ca o pisica dupa somn!