„Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.” – Apostolul Pavel- Epistola I catre Corinteni, capitolul 13.
Legea oglinzii sau a oglindirii pare a fi, pentru multi dintre cei care pasesc pe calea spiritualitatii, destinatia finala. Nu stiu cati dintre cei care o practica si au imbratisat-o ca metoda de rezolvare a problemelor de relationare cunosc detalii istorice si terenul pe care il pregateste.
Legea Oglinzii este explicata in teoria jungiana despre inconstientul personal; este direct asociata cu Umbra definita de Jung ca fiind acea parte a inconstientului individual care ne ghideaza pasii in viata de zi cu zi, coordoneaza relatiile cu cei din jur. Inconstientul are o importanta mai mare decat putem percepe cu mintea rationala. In inconstient “aruncam” toate acele experiente si emotii pe care nu vrem sa le traim si sa le asimilam in mod constient in structurile noastre, in fiinta noastra.
Inconstientul are propriile sale legi de functionare, care nu sunt stabilite in totalitate pana in prezent. Jung spunea ca una dintre metodele prin care acesta isi face simtita prezenta o reprezinta proiectiile pe care le facem “inconsient” pe oamenii din jurul nostru. Vedem ce e rau in anumiti oameni pentru ca nu suntem indeajuns de puternici si asumati sa le acceptam ca exista in noi. Vedem ce e bun in oameni pentru ca ajungem sa consideram despre noi ca nu suntem indeajuns de vrednici ca sa atingem astfel de cote ale virtutii. Ceilalti oglindesc ceea ce noi nu vrem sa vedem la noi insine. Perfect adevarat!
Insa lucrurile nu se opresc aici.
Jung a fost cel care a definit si a descris inconstientul colectiv. Acesta nu mai oglindeste nimic. El pur si simplu traieste si se manifesta prin fiecare dintre noi, manifestand arhetipurile universale ale omenirii. Inconstinetul colectiv este atemporal si omniprezent.
Despre acest aspect al omului vorbeste si Apostolul Pavel in Epistola I catre Corinteni.
Legea Oglinzii este un pas important in procesul de autocunoastere, de individuatie.
Dincolo de aceasta este, insa, adevaratul mister pe care fiecare dintre noi, aganjati in munca cu propria persoana si intr-o cercetare spirituala, este invitat, sau, mai bine-zis provocat, sa intre in el.
Primele arhetipuri pe care Jung le-a identificat ca fiind esentiale in procesul de individuatie sunt Anima si Animus, aflate la granita dintre inconstientul individual si cel colectiv. Procesul lor de integrare este, poate, nu neaparat lung, cat dureros. Procesul de integrare a acestor arhetipuri in structura constienta a fiintei noastre este similara cu procesul “Nuntii ceresti interioare” cu Mama Primordiala si cu Tatal Ceresc din traditia ebraica.
Concluzie: Lumea inconjuratoare ma oglindeste pana la un punct. Eu oglindesc lumea inconjuratoare pana la un punct. Acel punct depinde de gradul de evolutie spirituala a fiecaruia dintre noi. Asta nu isneamna ca brusc fenomenul dispare, ci doar ca nu mai este pregnant si puternic si ca locul ii este luat de ceea ce ne „traieste”, de acel necunoscut din care ne nastem si in care ne intoarcem. Legile Divine sunt multe si frumoase. Dar asa cum Dostoievski descria intr-un mod specific Legile naturii in “Insemnari din subterana”, cand vom ajunge sa le cunoastem pe toate si ne vom trai viata dupa un tabel, cand 2+2=4 devine certitudinea spirituala, viata va deveni searbada si teribil de monotona.
Epilog: Simt si stiu ca sunt parte din Dumnezeu si din lume. Dar nu sunt lumea. Sunt un mic univers, creat dupa matricea Marelui Univers. Sunt ca o celula dintr-un organ vital al unui om imens. Dar daca fug din acest organ spre un altul, voi fi exclusa, marginalizata si cel mai probabil distrusa. Procesul de individuatie este unul singur. Am pornit pe el in urma cu 15 ani. Atunci m-am analizat in oglinda celor care ma inconjurau. Si in prezent daca simt tensiune intre mine si altcineva caut intai “oglinda”. Dar, in cele mai multe cazuri nu o gasesc. Si atunci incep sa caut Arhetipul Universal care vrea si cere sa se manifeste prin mine, care vrea sa imi ofere forta si putere prin energia ce o guverneaza, dar care isi face simtita prezenta in cele mai ciudate moduri: de la agresiune interioara, pana la iubire nesfarsita. Pentru ca „arhetipurile necesita intelegre dupa modul lor de manifestare si nu dupa ceea ce reprezinta”. Lucrurile nu sunt simple in lumea spirituala. Dar tocmai pentru ca nu sunt atat de simple sunt atat de cautate. Incercati sa depasiti oglinda! Dincoace de ea universul spiritual este mult mai mare. Iar misticul, dupa care suntem cu totii insetati, este de o frumusete fara margini. Si atunci ne vom privi „fata in fata”!
multumesc