Meditatia

Prima data cand am auzit de meditatie a fost in urma cu multi ani, de la o prietena. Mai precis mi-a spus: “aseaza-te tu frumos pe scaun si mediteaza. Adica uita-te la gandurile tale!”. Mi-a explicat pe intelesul mintii mele analitice ca asta nu inseamna sa ma straduiesc sa nu mai gandesc, o metoda total gresita si abuziva promovata de unele scoli occidentale de autodezvoltare, ci mai precis sa ma uit ce ganduri imi trec prin cap, fara insa sa incerc sa le dezvolt. Pur si simplu sa vad ce fel de ganduri am, ce domenii din viata mea vizeaza, care sunt predominante, ce incarcatura au si ce emotii trezesc in mine. Mi-a placut cum suna, dar a fost unul dintre cele mai dificile procese de a intelege.

Ulterior mi-am dat seama ca meditatia, ca orice alta actiune spirituala, nu poate fi inteleasa dupa o formula matematica. Mai degraba o intelegi daca o traiesti si o simti. Pentru ca rostul meditatiei este acela de a linisti tumultul de ganduri ce navalesc in mintea noastra, ca mai apoi sa linisteasca tumultul de emotii si sentimente, adesea contrarii, ce napadesc inima si sufletul nostru.

Am inceput sa practic meditatia temeinic abia dupa ce am primit initierile in Reiki. Usor-usor am inceput sa ii simt si sa inteleg efectele sale benefice. Am inteles ca sunt cativa pasi simpli de urmat pentru a intra intr-o stare de meditatie. Am inteles ca nu trebuie sa opun rezistenta gandurilor si sirului, aparent, interminabil de intrebari, pentru ca ele vor disparea de la sine imediat ce incetez sa le dau importanta. Osho spunea ca un om intampina doua dificultati in calea practicarii meditatiei: Eul si mintea care vorbeste mereu.

Prima dificultate, asa cum am inteles-o eu in practica, se manifesta printr-o forma de revolta interioara fata de invatamintele noi pe care le primesti si care contravin tuturor credintelor cu care am fost crescuti de familie, de scoala, de societate. Ca exista ceva dincolo de cele cinci simturi.

A doua dificultate am perceput-o printr-o serie continua de intrebari care mai de care mai ciudate si mai dureroase, care imi puneau la incercare atat credinta cat si iubirea fata de propria-mi persoana. Dar cand toate acestea dispar, in interiorul fiintei intervine linistea. Acea liniste Dumnezeiasca, in care ai sentimentul profund ca esti in armonie cu tot ce te inconjoara si ca urmatorul pas este acela de a deschide portile Raiului.

Iata cativa pasi de inceput pentru o meditatie usoara:

Continuarea pe Astrocafe.ro