Mobilul meu iubit …

M-am decis ca telefonul mobil este un subiect bun pentru un post pe blog.
Pentru mine este sursa de fericire si de suparari.
Ieri de exemplu, am intarziat o ora sa-l iau pe Andrei de la gradinita si in mijlocul traficului, pe Kiseleff, unde nu puteam sa fac nici stanga, nici dreapta, inainte nu mergea, in spate nici atat, am realizat ca-mi uitasem telefonul mobil la birou. Nu puteam sa sun la gradinita, iar daca ma sunau nu dadeau de nimeni (ceea ce s-a si intamplat!). Si mi-am dat seama ca am mare nevoie de el.
Si iata analiza semi-SWOT a telefonului:
Sursa de enervare, suparare etc:
– apeluri sau mesaje cu concerte amanate/ dealuri cazute
– apeluri sau mesaje „promotionale”
– mesaje cu „reminder-uri” de achitat facturi (in special cand factura iti parvine cu o zi inainte)
– apeluri sau mesaje cu vesti proaste de orice tip
– pentru ca suna cand ti-e lumea mai draga.
CELE MAI GRAVE: – apeluri sau mesaje de despartire! Le urasc. Si mai ales persoana, pentru ca nu are curajul sa iti spuna, privindu-te in ochi, ce are de spus. Se „ascunde” dupa „fustele” telefonului.

Sursa de bucurie si fericire:
– apeluri sau mesaje de confirmari concerte/evenimente/dealuri
– apeluri sau mesaje cu urari de zi de nastere, onomastica, alte sarbatori legale
– apeluri sau mesaje cu vesti bune de orice tip
– pentru ca suna atunci cand te astepti mai putin la o veste buna.
CELE MAI FERICITE: – apeluri sau mesaje de iubire. Astea ma fac sa plutesc si abia astept momentul intalnirii cu persoana respectiva pentru ca stiu ca voi auzi ce are de spus uitandu-se in ochii mei.
Asa ca relatia mea cu telefonul mobil este sinusoidala.
Dar inclin sa il iubesc. Pentru mesajele frumoase pe care le-am pastrat 🙂 si pentru cele care stiu ca urmeaza sa vina. Si pentru apelurile de confirmari pozitive.
Traiasca telefonul mobil si inventatorul lui!