Principiile descoperirii Divinitatii in propria persoana

1. Concentrarea asupra Creatorului, care include trei reguli. Prima: recunoasterea ca iubirea pentru Dumnezeu este o fericire suprema si sensul vietii. A doua: iubirea neintrerupta pentru Dumnezeu. A treia: intelegerea ca fiecare parte a iubirii omenesti apare si dispare si ca doar iubirea pentru Dumnezeu poate fi permanenta.

2. Acceptarea situatiei de boala, purificarea conditionata. Acest principiu subintelege urmatoarele: fiecare situatie duce la iubire si la Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu si doar pentru Acesta, noi trebuie sa ne-o pastram in orice situatie. Cauza suferintelor nu este lumea inconjuratoare, ci imperfectiunea noastra, insuficienta iubirii in sufletele noastre.

3. Autolimitarea benevola sau abtinerea de la instinctele primare. Aici avem urmatoarele reguli. Prima: limitarea periodica a placerilor – hrana, sex, comunicare, serviciu, etc. A doua: singuratate interioara care sa permita sentimentul unitatii cu Dumnezeu. A treia: gandire, emotii, comportament, hrana si un mod de viata corect.

4. Daruire de energie. Regulile sunt urmatoarele. Prima: eliberarea celei mai inalte si curate energii, prin intermediiul sentimentului iubirii si acceptarea planului Divin in orice situatie. A doua: daruirea de energie pe toate planurile, si anume – suflet, spirit si corp. A treia: intelegerea faptului ca fiecare daruire de energie – fie ca este vorba de munca fizica pentru a primi bani, fie ca este vorba de munca intelectuala sau creatoare – duce in final la sporirea energiei daruite si la aparitia unui torent imens de iubire Divina in suflet.

5. Sporirea unitatii. Regulile sunt urmatoarele. Prima: dezvoltarea constiintei colective. A doua: sporirea evenimentelor in lumea inconjuratoare si interactiunea cu acestea. A treia: oricat de inalt ar fi nivelul unitatii cu persoanele iubite si apropiate, cu societatea si lumea inconjuratoare, aspiratia catre Dumnezeu si unitatea cu Acesta trebuie sa fie mereu pe primul plan.

6. Faptul de a fi mereu gata de schimbare. Gradul schimbarii, deci masura distrugerii „eului” omenesc, se defineste de gradul concentrarii „eului’ Divin, de iubirea continua catre Dumnezeu. A doua regula ar fi: „eul” omenesc este conectat prin legaturi invizibile de lumea inconjuratoare. Pregatirea de schimbare presupune intreruperea tuturor si refacerea acestora intr-o noua lumina. A treia regula: pentru a ne schimba este necesar sa incetam sa aparam „eul” nostru omenesc, sa renuntam la acesta pentru o perioada de timp, sa ne dam mai putina insemnatate. „Eul” nostru este legat de constiinta noastra si de instinctele noastre de baza – pastrarea si continuitatea vietii. Notiunea de smerenie in religia crestina, oprirea constiintei in religiile orientale, ascetismul in toate religiile mondiale – toate acestea constituie de fapt metode ale devalorizarii „eului” omenesc.

Expun toate aceste sase principii pe o ciorna. Deocamdata eu abia incep sa inteleg aceste lucruri, de aceea va rog sa priviti aceste lucruri nu ca pe niste reguli foarte ferme, ci ca pe un schimb de experienta. Sper ca ele sa ajute pe cititorii mei.

Extras din cartea „Diagnosticarea Karmei – vol 11 – Sfarsitul dialogului” – S.N.Lazarev – editura Stanpress