[ratings]
Acum doi ani am stat de vorba cu cineva care urmarea fenomenul muzical si spunea ca „ce e la moda la americani si la britanici la noi se „lanseaza” cu delay de cativa ani”. Si spunea ca, daca la americani revine rock-ul in forta, la noi mai dureaza cel putin zece ani. Am fost foarte trista auzind asta. Aceeasi persoana spunea ca aceasta perioada se poate scurta cu o conditie: trupele rock sa faca ceva. Dar nu stie nimeni ce.
In aceasta seara m-am uitat la Megastar. Pe langa faptul ca au fost doi solisti categoric de rock: Artan si Adi Igrisan (mi-au dat lacrimile cand am auzit piesa cantata de el – si por spune ca a iesit mai bine ca originalul), au fost multe piese rock. Si chiar daca nu au fost cantate pe scena, au fost „testate” de solisti si partenerii lor. Aceste este motivul pentru care m-am simtit putin dezamagita ca Andrei, tizul meu, care a cantat cu Paula, nu a ales piesa celor de la Guns’n’Roses.
In urma cu ceva timp colegii mei discutau despre faptul ca majoritatea reclamelor pentru barbati precum si promo-urile pentru meciurile de fotbal, au ca fundal sonor piese rock.
Rockul inseamna energie. Rockul este rezultatul unui efort artistic mai profund. Nu este infantil. Desi e posibil sa intalnesti si astfel de „specimene”. Rockul este trait cu intensitatea emotiilor a patru, cinci sau chiar mai multi muzicieni implicati.
A pornit ca fenomen. A fost impotriva sistemelor. A avut si are mesaje sociale. Acum are mesaje profunde cu problemele existentiale ale omului.
Rockul a creat istorie.
Ma inspaimanta nestiinta si lipsa de interes a tinerilor de astazi care, preluarile hip-hoperilor si ale r&b-istilor de peste ocean si nu numai, sunt luate ca „piese propri”.
Mama se uita la toate concursurile de patinaj artistic. Anul trecut comentatorul roman spunea: o pereche extraordinara care danseaza pe o piesa Eminem. Eminem ar putea fi mandru ca ei au ales acest cantec”. Si incepe piesa lui Eminem cu pasaje din Aerosmith. Si nu este singurul caz.
Nu am pretentii de la comentatorii de sport. In fond nu am pretentii de la nimeni. Este dreptul fiecaruia de a avea sau a nu avea cultura.
E pacat insa ca rock-ul nu este promovat la radio.
Dar acest lucru trebuie sa se schimbe. Si se poate schimba cu participarea tuturor celor implicati; artisti, ascultatori, consumatori, radiouri, presa, tv.
Am sa prezint periodic cate un album rock. Sa fie acesta un inceput.
Rockul traieste si trebuie sa stie toata lumea!
Cateodata ma uit la Megastar. Nu prea imi place, concurentii sunt cam slabi, pacat.. . Astazi Igrisan a fost THE ONE! EXCELENT ! Andreea, diferentele apar pt ca dincolo lumea e receptiva si casele de discuri investesc in rock si cam in tot ce e mai altfel. Se mizeaza enorm pe imagine , pe v.clipuri de imagine cat mai diferite si mai originale ca idee. In ro. stim care e situatia …. E nostim, sunt 2 case de discuri si 3 sau 4 regizori vreo 2 stilisti care n-au nici o treaba cu job-ul lor. De ce sa riste cineva sa faca altfel cand e mult mai simplu sa pastrezi the same old story care oricum vinde ? Crezi ca le mai pasa daca o formatie poate canta live? Zilele trecute am trait o experienta excelenta , am fost la un concert Vama intr-un club din tm. Nu stiu cate formatii din ro. mai pot aduna intr-un club in jur de 1000 de persoane, majoritatea studenti si care au cumparat bilet. Asta DA exemplu ca SE POATE !
Sunt partial de acord cu tine. Trupele de afara intai au fost mici. Casele de discuri nu sunt intotdeauna cele mari. Uneori sunt casele proprii ale artistilor. Si nu ma pot abtine sa nu amintesc de cazul Radiohead de anul trecut, care au renuntat la contractul cu casa de discuri si si-au lansat albumul online pe propriul site. Si au avut incasari de cateva milioane de dolari.
Nu in casa de discuri sta solutia. Ci in artist si in ce nume isi poate crea. SI de imagine. Unii incearca si reusesc sa faca treaba. Altii insa abandoneaza prea repede. Motivul este intotdeauna: lipsa de bani.
Dar am citit de curand ce slujbe au avut vedetele de-afara inainte de a deveni celebri. TOTI AU MUNCIT IN CELE MAI CIUDATE LOCURI. Pot eu sa dovedesc asta? Nu. Dar pot sa cred ca nu s-au nascut bogati si datorita bogatiei lor au devenit si celebri.
RIGHT 😉 !
bun subiect!
aseara m-am uitat shi eu la Megastar: vreau sa zic ac Igrisan e o mare descoperire. in afara de faptul ca a cantat ceva ce nu ma ashteptam, a facut-o exemplar, jos palaria!
shi mi-a dovedit ca sunt cu prejudecatzi: eu tot timpul l-am considerat pe el un surogat, unul care nu va fi la nivelul lui Kempes niciodata (am vazut multicele shi dupa ce a plecat Kempes). mi-a schimbat unghiul de vedere… cu proxima ocazie (care cred ca va fi la top t la buzau) o sa fiu mai deschis fatza de Cargo cu Adi Igrisan vocal.
curly… Adi Igrisan este o voce intr-adevar. Si m-am cam enervat pe Iantu cand a spus ca cea mai buna voce masculina a Romaniei este Catalin – Megastar. Dar a vorbit inainte sa gandeasca. Igrisan nu are probabil farmecul lui Kempes (care era dat oricum de figura lui salbatica si revoltata, de timbru vocal si mai putin de calitatile vocale) dar are in schimb o voce dumnezeiasca. Mie piesa in original nu mi-a placut absolut niciodata. Dar el aseara i-a dat o alta „haina” care mi-a placut atat de mult ca mi-au dat lacrimile
Cargo l-a pierdut pe Kempes dar cu siguranta L-A CASTIGAT pe Igrisan.
Imi doresc ca, cat mai multe evenimente televizate sa aibe loc la ore de maxima audienta astfel incat lumea sa vada ca rockerii nu sunt niste alcoolici care nu stiu decat sa cante si ce mai stiu eu ce isi imagineaza altii. Rockerii depun mult mai mult efort in actul artistic decat o fac altii care sunt in acest moment pe majoritatea posturilor de radio si TV.
Am zis!
As vrea sa aud mai multe pareri si comentarii de ce am putea face cu rockul! Lista de sugestii e deschisa:….
nu mai ai rabdare? te mananca? 😛
desi suna a cliseu, totusi nu ma pot abtine sa nu spun ca cel mai greu la un om este sa ii schimbi mentalitatea, modul de a gandi, aplic asta si la muzica. eu sunt exemplul clar de cum se face: acum 8 luni, am cunoscut un om pe care, l-am lasat sa imi arate o noua fata a muzicii…si uite-ma azi cum ascult cu multa bucurie de la futurepop, ebm, noise etc. pana la industrial….si mare mi-a fost surpriza sa realizez ca am trait intr-o grota, nestiind de aceste genuri de muzica ce-mi guverneaza acum playlistul.
cat despre rock, eu una as fi fan al unei emisiuni de gen, as merge la evenimente de gen si as continua sa fac ceea ce fac acum, in sensul ca duc vorba mai departe si atat pentru ca e greu sa convingi pe cineva sa simta ceea ce simti tu cand asculti genul asta de muzica.
am dus o prietena la concert IPR, nu a apucat decat sa intre, sa cumpere o bere si sa ma lase cu berea ei in mana, timp in care isi luase avant spre usa injurandu-ma ca am adus-o sa asculte muzica de „frustrati care nu stiu ce e aia ritm”….evident ca am ramas ca duda, insotita de cele 2 beri….si atat.
tot pe ea am incercat sa o educ in stilul VDV si cand a venit in vizita la mine, mi-am inarmat playlistul cu Vita de Vie….nu mi-a mers, s-a uitat piezis la mine si din nou a inceput sa imi explice ca oamenii astia nu stiu ce e aia muzica, ca nu poti dansa pe muzica lor…..si uite asa am ajuns la concluzia ca nu merita sa ma enervez si am lasat-o balta.
la mine a venit de la sine si vorba aia…bine a venit.
solutia pe care o gasesc ar fi: sa aduni oameni la evenimente de gen si trebuie sa recunosc ca un pic de ajutor din partea radiourilor si televiziunilor nu ar strica deloc.