Să împărțim vina eficient!

Mă uit la meciul Simonei Halep cu Kuznetsova și îl aud pe Daren Cahill spunând: „mergi mai departe cu serviciul. Dacă nu funcționează, este vina mea. Poți să dai vina pe mine!” Și din acel moment, jocul e a fost senzațional. A câștigat cu 3-6 6-1 6-1.

Incredibilă remarcă! Minunat mod de a lua o povară de pe umerii jucătoarei, de a o elibera de orice vină viitoare.

Șirul gândurilor m-a dus la pacienții care vin în terapie încărcați de vină, exprimată direct, sau doar făcându-și simțită prezența în poveștile lor de viață. Sursele sentimentului de vină sunt multiple. Oamenii se pot simți vinovați că s-au născut în familia sau țara nepotivită, că au ales partenerul/partenera nepotrivită, locul de muncă nepotrivit ș.a.m.d. Se pot simți vinovați pentru alegerile din trecut, cel mai adesea uitând contextele de viață de atunci. Vina, sub o formă sau altă, stă de multe ori în fundalul vieții psihice a unui om.

Remarca lui Cahill m-a bucurat nespus, pentru că reprezintă, într-o oarecare măsură, esența unei analize personale de succes. În terapie, când pacientul nu conștientizează neapărat și renunță cognitiv la vină, dar are sentimentul de ușurare că a găsit pe cineva (terapeutul) cu care poate împărți vina, poate trăi un moment de răscruce crucial. De atunci începând, poate dezvolta capacitatea de a tolera alegerile trecute, neputințele celor cu care a intrat în relație de-alungul vieții.

Să nu vă imaginați că acest lucru se întâmpă peste noapte, pocnind din degete. Este rezultatul unui proces, cu o durată variabilă, care depinde în mare măsură de diada terapeut-pacient, de gradul de încredere pe care îl au unul în celălalt.

Ce vreau să spun? Că este ușor de trăit cu sentimentul de vină, atunci când știi că poți să îl imparți cu cineva.