Pe la începutul anului am fost la o conferință cu titlul „Gândirea critică vs. Gândirea conspiraționistă”. Tema este foarte importantă în epoca aceasta în care pare că mulți dintre semeni au pierdut sau nu au avut niciodată dezvoltată gândirea critică, în timp ce gândirea conspiraționistă pare să câștige (sic!) mai mulți adepți pe zi ce trece. Au dezbătut pe această temă doi profesori universitari și apoi, cum era firesc, au avut un dialog cu cei prezenți care și-au exprimat nedumeririle și curiozitățile.
Gândirea critică este în principal bazată pe dovezi științifice sau pe realități demonstrate anterior pe care, chiar dacă nu le putem proba în timp ce vorbim, cu toții cădem de acord de veridicitatea informațiilor. Bine, mai sunt și unele căderi în decor, dar în principiu suntem cu toții de acord spre exemplu că Pământul e rotund și se învârte în jurul Soarelui. În această „tabără”, ca să îi spunem așa, se află și obișnuința de a verifica informațiile din trei surse diferite, nu toate din aceeași zonă de influență. Adică, dacă știm că presa „mainstream” este manipulată de partide aflate la putere, căutăm informația din mai multe surse, să ne asigurăm că este reală. Dacă apare doar pe canale non-mainstream, că avem și această situație, la rândul său trebuie verificată din trei surse dintre care măcar una să fie „mainstream”. Aici însă avem o problemă cu cei care declară că nu au încredere deloc în presa mainstream și contiuă să își ia informațiile doar dintr-o anumită zonă a internetului.
Și așa intrăm ușor pe terenul Gândirii conspiraționiste.
Dar înainte de a trece la această „baricadă”, să mai spun că în sectorul „Gândirii critice” intră toate informațiile care sunt rezultatele unor cercetări științifice, adică și sociologice. Numai că acestea din urmă par să fi pierdut pe terenul încrederii cel puțin în domeniul politic unde mai multe institute de sondare au greșit lamentabil estimările în ultimii ani.
Copleșiți de sentimentul neîncrederii în tot ceea ce înseamnă autoritate și circuit de informații aflat în lumina reflectoarelor, mulți dintre semenii noștri ajung să fie dominați de gândirea conspiraționistă. Aceasta s-ar putea descrie simplu prin credința în situații și scenarii care, par să fie logice, dar care pleacă de la premise false, nerealiste sau greu demonstrabile. De altfel, s-a și născut întrebarea care a rămas fără răspuns: Ce facem când una din teoriile conspirației se dovedește adevărată? Și, cum ar spune o amică: a fost o perioadă în care se credea că Soarele se învârte în jurul Pământului și riscai arderea pe rug sau eșafodul dacă îndrăzneai să spui altfel.
Trecerea dintre-o tabără în alta aparent este foarte simplă. Știm cu toții persoane cu studii superioare, care până nu demult păreau raționale și rezonabile, care încep să vorbească despre vreo teorie a conspirației. Dar, la fel de bine știm și persoane care, din cine știe ce motiv, ajung să cerceteze o temă care îi preocupă suficient de mult încât să ajungă la dovezi științifice.
Ce au în comun ambele tabere este un grad de anxietate ridicat și pe alocuri teama de a pierde controlul asupra propriei vieți. Dar nu voi intra în detalii aici și acum.
La acea conferință mi-am exprimat propria viziune plecând de la constatarea că încă din titlul conferinței se pleacă de la o premisă implicit conflictuală. Așa cum de altfel era și la acel moment, dar cum este și acum societatea, scindată și într-un permanent conflict. Deși ambele tabere din societate resimt un puternic sentiment de nedreptate, nu reușesc să ajungă la un numitor comun. Iar dacă și dinspre mediul academic se revarsă tot imagini și idei care alimentează o stare conflictuală, trasând niște granițe clare între cele două forme de gândire, prăpastia din societate nu va fi vreodată micșorată, ci dimpotrivă, va fi și mai adâncă. Și spuneam la acel moment, și îmi susțin ideea și acum, că ceea ce ar putea să fie modul care să aducă cele două forme de gândire pe un teren comun de comunicare și de relaționare este gândirea simbolică și limbajul simbolic așa cum a fost gândit și conceptualizat de Freud, de Jung sau de Fromm, ca să menționez doar câțiva gânditori din zona psihanalitică.
Iar astăzi la conferința despre Creativitate susținută de minunata Verena Kast, am găsit un citat din Jung care mi-a întărit viziunea de acum câteva luni: „… the symbols reprezent natural attempts to bridge and equalize the often deep gulf between the opposite and differeces.”/ Simbolurile reprezintă încercprile naturale de a crea punți și de a nivela prăpastia adesea întâlnită între opoziții și diferențe. Iar în cuvintele autoarei: „Symbols heal the split”/ Simbolurile vindecă clivajul.
De ce este limbajul simbolic și gândirea simbolică o cale de remediere a clivajelor din noi și din lume? Un răspuns simplu ar fi acesta: pentru că sunt recunoscute la nivel de suflet de oricine.