„Fii sincer cu tine! Daca nu esti sincer cu tine pierzi tot: incredere, respect, liniste, intelepciune, iubire!”
Aceste cuvinte le-am auzit aseara de la Senseiul copilului meu. Spunea asta in fata unui grup mare de discipoli cu varste cuprinse intre 3 si 20 si ceva de ani. Si cred ca in sinea lui spunea si parintilor care chibitau pe bancuta.
Astazi citesc acest articol si am constientizat cum, in cateva cuvinte, Sensei a sintetizat ideea transformarii interioare si a Legii oglinzii despre care am mai vorbit. Lucrurile se leaga al naibii de tare cand ma gandesc ca luni, la seminar, le explicam celor prezenti de ce clasa politica si cei doi prezidentiali oglindesc poporul roman, chiar daca aparent nu ne dam seama ca si noi suntem: prostanaci, mitocani, rai, hoti si altele.
Si m-am dus si mai departe amintindu-mi ca m-am simtit atacata cand s-a spus ca suntem un popor de maneslisti, si s-a batut moneda pe aceasta tema la Antena 3. M-am revoltat amintindu-mi cum, pentru rating, sora sa mai mare, Antena 1, facea emisiuni fara numar cu manelisti.
Si apoi m-am gandit: si eu am ascultat fortata fiind de imprejurari aceasta muzica.
Am refuzat insa sa ma uit la emisiuni. Am refuzat sa mai ascult radiourile unde „maneaua” este mascata de muzica facila promovata, pentru bani, de majoritatea radiourilor comerciale.
Cum s-ar spune: am luat atitudine.
Si continui sa fiu sincera cu mine si sa recunosc, ca sub o forma sau alta, de orice as incerca sa acuz pe cei de la tv sau pe cei din parlament, sau pe cei din Dealul Mitropoliei sau de la Cotroceni, acele lucruri se afla si in mine, in stare manifesta sau nu.
Dau un exemplu: violenta este o forma de energie care este „fondul”. Insa ea imbraca o forma functie de fiecare in parte, functie de valorile morale, de gradul de iubire, de ceea ce a invatat si si-a insusit omul. Astfel ca avem violenta fizica, verbala, mentala, sufleteasca si chiar spirituala.
Asa se face ca cineva care are ganduri agresive nu e cu nimic mai presus de cineva care da o palma. Uneori e chiar mai periculos. Pentru ca el nu manifesta aceasta energie ci o tine in capul lui si in sufletul lui. Si astfel creste gradul de agresivitate interioara.
Este un exemplu simplu. Subiectul este lung.
Fiind sincer cu tine, in interiorul tau, in intimitatea ta, in fata unei oglinzi, inainte de a arunca cu noroi verbal in oricine, intrebandu-te la modul sincer daca nu cumva si tu esti asa cum acuzi pe altii, admitand ca pot exista situatii in care sa fii la fel, poti sa te transformi, sa fii tolerant si plin de compasiune fata de tot ce te inconjoara.
Cand tu esti plin de compasiune, simti si manifesti asta, si cei de langa tine se schimba. Si apoi si cei care s-au inspirat de la tine ii schimba pe altii. Si tot asa, pana vom ajunge sa avem un presedinte care sa rezoneze real cu ceea ce simtim.
P.S.: Pamantul acesta, tara aceasta, neamul acesta merita ceva mai mult de la noi. Este imposibil sa nu-mi amintesc si sa nu adaptez vorbele pentru AICI si ACUM: Ce facem noi pentru tara la nivel de individ? M-am transformat?
Am cunoscut candva,un om minunat, care spunea oamenilor ca iubeste…acel om era iubit de toata lumea si mereu zambea-cred ca si azi este la fel.
Mi-au trebuit ani multi sa inteleg cu adevarat ce inseamna iubirea si am reusit sa ma schimb,iar oamenii pe care ii intalnesc acum sunt cu adevarat minunati.
Ai dreptate Andreea,trebuie sa fim sinceri, in primul rand cu noi insine!:)
@Andreea spune:
„Cand tu esti plin de compasiune, simti si manifesti asta, si cei de langa tine se schimba.”
Nu sta in puterea ta decat sa te schimbi pe tine insuti. Hai sa fiim realisti. Puterea exemplului negativ iti sare in ochi la tot pasul. Puterea exemplului pozitiv prea putin inspre deloc. Trebuie sa vrei cu adevarat ca sa urmezi calea cea dreapta. Presupune sacrificii si renuntari. Presupune introspectie. Presupune cultura. E greu.
Exact asta am spus si eu: Daca tu te schimbi, prin puterea exemplului, sau din alte ratiuni, cei din jurul tau se schimba. A fost o vreme cand mi-am propus sa-i schimb pe ceilalti cu forta. A fost un esec.
Dar cand am inceput sa ma schimb pe mine, lucrurile si oamenii din jurul meu s-au schimbat.
Orice forma de evolutie este grea si dureroasa. Samanta ca sa treaca la stadiul de planta sufera o transformare dureroasa. Viermele ca sa ajunga fluture sufera o transofrmare dureroasa. Omul cand se naste sufera o transformare dureroasa.
Nu a zis nimeni ca e usor.
Ai dreptate ca puterea exemplului negativ este la tot pasul. Insa farmecul este in a gasi puterea exemplului pozitiv.
@Andreea. Nu am dreptul sa incerc sa schimb pe nimeni. Si nimeni nu are dreptul sa incerce sa ma schimbe pe mine. Chiar daca respect conventiile legale si morale ale societatii in care traiesc, sunt ceea ce eu aleg sa fiu, urmez exemplele pe care eu le aleg. Este un drept al fiecaruia dintre noi si, ca orice drept, trebuie aparat. Oricata compasiune i-as arata, rama nu se fa metamorfoza niciodata in fluture. In general nu cred ca compasiunea ajuta la ceva. Respectul insa e cu totul altceva. Si trebuie sa respecti pentru a fii respectat. Si nu vad de ce o rama ar fi mai putin demna de respect decat un fluture. O respect pentru rolul ei in ecosistem si nu o compatimesc deloc pentru faptul ca nu are minunatele culori ale fluturelui.
Stii ce cred eu? Cred ca oamenii mari se iau mult prea in serios. Copiii iarta mai repede. Si chiar daca cineva le-a gresit, ei continua sa se joace. Copiii au un stil aparte prin care isi arata si compasiunea, si revolta, si respectul si … tot.
Noi ne luam in serios, ne credem buricul pamantului, consideram ca detinem adevarul absolut si in general ca avem dreptate 🙂
Copii au un simt al dreptatii extrem de dezvoltat si complet nepervertit de conveniente. Va veni momentul in care se va simti neindreptatit, sa zicem de invatatoare. Sa vezi cat de greu v-a fi sa-l convingi sa se resemneze pentru ca asa ar fi mai bine pentru el.
In alta ordine de idei, adevarul este obiectiv, este unul singur si nu e proprietatea nimanui. Dreptatea insa nu e. Fiecare avem dreptatea noastra. Iar faptul ca iau viata in serios nu inseamna deloc ca m-as crede buricul pamantului.
Dar de ce sa il conving sa se resemneze? Cand pot sa il indrum sa fie liber!
Sa iei viata in serios e una. Sa te iei pe tine in serios e alta poveste. Si eu despre asta vorbeam 🙂
Dreptatea e relativa si conditionata de prea multe ca sa se mai numeasca dreptate.
Ca avem puncte de vedere diferite asta este cu totul si cu totul adevarat. Dar acum intervine abilitatea fiecaruia de a accepta faptul ca ceilalti alte puncte de vedere.
Si uite asa se joaca oamenii mari: de-a cine are dreptate :))
Nici nu-mi dau seama daca vreau sa am sau sa nu am dreptate. Stiu doar ca ma bucur atunci cand invat ceva nou, impartasesc cu cei din jurul meu, invata si ei ceva nou si la randul lor impartasesc cu mine.
Atata tot 🙂
Faptul ca ne contrazicem nu inseamna de fel ca nu avem amandoi dreptate. Din aceasta contrazicere, pe care o fac cu tot respectul pentru ideile tale, voi mai invata ceva. Nu imi doresc deloc sa-mi dai dreptate, din contra ma bucur ca nu ma lasi sa vad lucrurile doar din punctul meu de vedere.
Nu poti fi respectat de altii daca tu insuti nu te respecti. Si nu vad cum ai putea sa te respecti fara a te lua in serios. Ceea ce nu impune, ca si consecinta, o viata lipsita de umor.
Asa e: altii nu te vor respecta pana nu te vei respecta ta, nu vei fi iubit pana nu te iubesti tu si asa mai departe.
Taman de-aia ziceam eu mai pe-aici pe udneva ca incerc sa fiu sincera cu mine. Rezultatele acestei actiuni sunt in general legate de acceptarea si asumarea atat a calitatilor cat si ale defectelor. Si cand vad ca eu nu sunt perfecta pot sa manifest fata de altii compasiune.
Cred ca e bine sa te iei in serios cand iti faci propria analiza. Apoi, libertateeeeeee :))
Ai dreptate. Iti dau dreptate in tot, mai putin compasiunea. Dar aceasta este optiunea fiecaruia dintre noi.
Sincer mi-a placut foarte mult schimbul nostru de pareri si idei si nu as vrea sa depasesc bunul simt si sa intind coarda prea mult. Voi urmari in continuare blogul tau asa ca doar un „La revedere” pana la urmatoarea contradictie.
Dan si mie mi-a placut schimbul nostru de idei. Multumesc de aprecieri. 🙂
Mahatma Gandhi: „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.”
@Robert: cam asa ceva 🙂