Am urmărit zilele trecute pe Netflix cele patru episoade ale documentarului despre Sean Combs cunoscut ca Puff Daddy sau P. Diddy. Nu mai știam despre el prea multe de câțiva ani. Nefiind din zona mea de interes muzical, l-am dat uitării imediat după colaborarea cu Jimmy Page. Mărturisesc că au fost câteva melodii de-a lungul timpului produse de el și în care apărea și el care mi-au plăcut, dar nu într-atât încât să cumpăr vreun album. Dintre artiștii care au colaborat cu el cel mai mult mi-au plăcut Norotious B.I.G., Mary J. Blige sau Faith Evans.
Până la acest documentar îmi aminteam vag care au fost cauzele „războiului” din lumea hip-hop între Est și Vest. Știam de cele două asasinate cărora le-au căzut victime Tupac Shakur și Notorious B.I.G., dar dacă m-ar fi întrebat cineva nu-mi mai aminteam circumstanțele. Acum nu doar că mi le-am amintit, dar am aflat care a fost și substratul acestor conflicte complet stupide.
Și totul începe… de la mamă. Rămasă văduvă când Sean era bebeluș, Janice Combs nu și-a refăcut viața; a alimentat fantasma fiului său cum că tatăl lui a fost un mare gangster. A fost o mamă pentru care bătaia era forma principală de educație. Janice Combs a muncit mult, spune ea, dar i-a plăcut și viața. Organiza constant petreceri în casa sa la care participa foarte multă lume. Era mereu aranjată și foarte sexuală. De altfel, se înțelege din documentar, că încă de când era mic Sean Combs era pe de o parte expus la excentricitățile mamei sale, care nu de puține ori îl îmbrăca în blănuri. Blănuri care mai târziu au devenit simbolul bogăției în tot ceea ce însemna aparițiile publice sau în videoclipuri ale lui Puff Daddy.
Primele mari realizări ale lui Sean Combs au fost… petrecerile. Așa a început cariera sa în showbiz. Iar primul său mare succes, organizarea unui meci de baschet, s-a încheiat cu o tragedie. De altfel, toată viața și întreaga sa carieră sunt marcate de foarte multă strălucire în spatele căreia se ascund foarte multe tragedii, abuzuri fizice și psihice. Toate indicând că Puff Daddy și-a dorit să ducă mai departe „moștenirea” de gangster a tatălui său mort înainte să-l cunoască, dar și cea a mamei, o persoană dornică să strălucească, să fie admirată prin ea însăși mai întâi, apoi prin celebritatea fiului său.
Sean Combs sau numeroasele sale avataruri este individul care se crede Dumnezeu; individul care se folosește de oameni în interes propriu și apoi îi aruncă, la propriu și la figurat, departe, cât mai departe de el. Din documentar reiese că, pe lângă pumni și picioare, împarte viața și moartea, drogurile și alcoolul, șantajul și manipularea oricui se apropie de el și care îi este util în viață.
Cum să droghezi femei și apoi să abuzezi de ele împreună cu apropiații tăi, cu gărzile tale de corp? Cum să îți folosești partenera de viață pentru a-ți împlini pornirile voyeuriste? Cum să îți ameninți candidata pentru postul de asistentă personală cu moartea? Cum să te folosești de talentul prietenilor tăi iar mai apoi să îi lași să trăiască pe străzi fără nici un ban? Cum să îți tapetezi întreaga casă și întregul iacht cu camere de luat vederi? Ca mai apoi să folosești înregistrările în a-ți amenința colaboratorii dacă își cer drepturile pecuniare conform înțelegerii.
Puterea pe care banii i-o aduc este evidentă. Strategia este întotdeauna aceeași: eu, Puff Daddy, dictez ce poveste se spune la televizor și în presă. Eu sunt cel care controlez comunicarea în spațiul online. Eu, cu puterea pe care banii mei o au și cu armata mea de avocați, vă dictez tuturor ce să credeți și cum să credeți. Pentru că eu deja v-am furat atenția și adorația cu toate clipurile mele care v-au făcut să visați la mine și la viața plină de lux pe care eu o am. Vreți să fiți ca mine. Sunteți ca mine, dar încă nu o știți. Eu mă compar numai cu Fiul lui Dumnezeu.
Așa arată o structură perversă dominată de fantasma de a fi Dumnezeu!
Să vedeți documentarul. Poate mai schimbă din perspective.