NOI,
cei nascuti la inceputul anilor 60, 70 si cei nascuti in anii 80, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat „De-a v-ati ascunselea” , „Castel”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara , vrem ostasi”, „De-a prinselea”,” Sticluta cu otrava”, „Pac Pac”, „Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am
renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei” si ultimii „Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza…Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri „de la TEC ” fara sa ne fie teama ca
„au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita”, sau „Flori, fete sau baieti”, sau „Adevar sau Provocare”, sau
orice ne dadea un pretext sa „pupam pe gura” pe cine „iubeam”..
Noi suntem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul „sex”, care dadeam cu banul
care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in
capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti
place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos,
nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu
au „child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la
tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de „first-timers” … Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara , iar dusmanul este din interior si nu de afara… Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea?? ??
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei!
Voi cei din generatiile 50- 60 – 70 – 80 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj!
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Numai in acest caz, te rugam sa trimiti mai departe! Poate invatam sa ne-apreciem si sa nu ne mai vindem pe nimic !
Sursa: l-am primit pe mail
Sursa foto: aici
sa fiu cinica si sa spun ca suntem mai saraci din punct de vedere material decat inainte de 89…despre partea spirituala nu vreau sa comentez.
Fii cinica! Ai dreptate! 🙂 Cu aceste observatii in cap si suflet am scris si posturile anterioare 😉
arlechino unde esti?
vino sa ne spui povesti….
vinoooo, arlechinooo…
cantam asta in fiecare duminica, manjiti la gura cu ciocolata kiss, apoi asteptam cuminti sa inceapa sandy bell…
am crescut frumos… nu cu porcariile care sunt acum la televizor. noi socializam nu stateam in case la calculator…
e atat de trist ca acum te gandesti de 100 ori inainte sa faci un copil…
hai maaa..ca si noi astia dupa Revolutie,ne jucam „Ratele si vanatorii”,avem jocuri Tetris si tipam unii dupa altii,in loc sa ne dam bipuri…in ceea ce priveste muzica,nu comentez…dar, desene frumoase am avut! 😀
Nu e adevarat pentru toate lucrurile de acolo. Sunt nascut in 92 si ma pot identifica in mai mult de 70% din afirmatiile facute. Nu difera generatiile, difera educatia. Eu unul am crescut fara cablu TV, fara calculator si fara prea multe jucarii, spre deosebire de altii. Eu am prins muzica pe casete si adormeam „La umbra marelui urs”, ascultand Pheonix, Holograf, Michael Jackson si Queen. „I’m the Scatman!” era pt mine refrenul preferat, chiar daca nu stiam ce inseamna. Am trait si eu anii 90. Serile de vara in care jucam ascunsa prin cartier….multe din „obiceiurile” enumerate in post mai sunt pastrate si in zilele noastre de catre copiii de acum. Doar ca nu le puteti vedea. Pentru noi era totul mai frumos, totul mai pur, totul mai inocent pentru ca tanjim dupa copilarie. Lumea nu se strica, ci se schimba. Dati-va jos ochelarii. S-au murdarit si nu mai vedeti bine prin ei.