Astăzi (1 octombrie) s-a încins FB-ul pe tema unei „răbufniri” a lui Tudor Chirilă din timpul ediției de vineri a emisiunii „Vocea României”. Omul și-a motivat afirmațiile printr-un text pe care l-a publicat pe FB vineri noaptea, pe care îl redau integral la finalul analizei mele.
La scurt timp după apariția postării lui Chirilă au început discuțiile pe tema secvenței din emisiune și pe tema textului. Spun discuții, întrucât nu poate fi vorba de dezbateri. Părerile sunt împărțite, iar cele împotrivă sunt radicale și tendențioase.
Ce acuză Tudor Chirilă pe scurt: faptul că sunt concurenți care participă la emisiune, care deja fac parte din trupe de coveruri și care vânează, prin participarea la Vocea României, să câștige mai multă faimă, care să se concretizeze în și mai multe concerte (nunți, botezuri și alte cumetrii) pentru trupele lor. El acuză acești concurenți că, deși cântă de ani de zile coveruri, nu reușesc să se facă remarcați prin creații proprii. Mai spune că, de cele mai multe ori, trupele de coveruri câștigă mai bine din punct de vedere financiar decât artiștii care au compus piesele. Se referă, desigur, la artiștii români ale căror piese sunt introduse în repertoriul trupelor de coveruri, trupe care, nici nu cer acordul pentru a cânta respectivele creații, și care nici nu predau play-list-urile cluburilor sau organizatorilor, astfel încât să ajungă la organismul de gestiune colectivă, ce reprezintă drepturile de autor.
Principala acuză care i se aduce lui Tudor Chirilă este aceea că este un IPOCRIT, pentru că el face parte din juriul unei emisiuni care folosește în mod exclusiv piese deja consacrate. Cu alte cuvinte, folosește coveruri.
Să luăm definiția pentru ipocrit, conform DEX: IPOCRÍT, –Ă, ipocriți, –te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. Hypocrite. Să vedem în continuare dacă se încadrează la această categorie.
Odată acceptat rolul de jurat la Vocea României, Tudor Chirilă a declarat: „…sper că prezența mea în acest show va aduce mai mult în atenția publicului muzica pop-rock, care în momentul de față nu beneficiază de expunerea pe care o merită. Mi-aș dori să găsesc voci pe care să le conving să cânte rock, să se exprime rock sau pop-rock. Cred că în muzica rock există multă energie și libertate și cred că Vocea și concurenții din echipa mea le-ar putea aduce oamenilor aminte de asta.” (Declarația completă aici: http://vocearomaniei.protv.ro/stiri/tudor-chirila-este-noul-antrenor-ldquo-vocea-romaniei-rdquo.html)
Emisiunea este un format cumpărat și urmărește găsirea unor voci. Asta pe lângă rating. Deci nu este o emisiune de creație. De la prima ediție la care a participat, Chirilă s-a ținut de cuvânt și, în calitatea sa de antrenor, a impus rock-ul. Efectul a fost fascinant. Nu doar că a câștigat două ediții de Vocea, dar muzica rock și-a făcut simțită prezența în mult mai multe emisiuni de gen, atât la Pro, cât mai ales la concurența directă, X-Factor de la Antena 1.
Este acuzat de ipocrizie pentru faptul că participă în calitate de jurat la o emisiune care are ca scop descoperirea unor voci și care prin formatul său folosește melodii consacrate. Din ce știu, Pro Tv-ul plătește drepturi de autor pentru programele sale, adică pentru melodiile difuzate în cadrul emisiunilor sale, deci și pentru cele folosite la Vocea României. Așadar, nici o ipocrizie.
Spre deosebire de alții, care au participat în calitate de vedete la diferite emisiuni-concurs de acest tip, Chirilă este singurul care prin „Agenția de vise” s-a implicat direct în viitorul artistic al concurenților care s-au aflat în echipa sa. Îi cheamă să cânte cu Vama sau în deschiderea concertelor Vama. Îi încurajează și le produce albumele proprii. Cât de departe vor ajunge va depinde și de ei, nu doar de faima lui Chirilă. (vezi update-ul din final)
Singurul „cover” pe care Tudor Chirilă, împreună cu foștii săi colegi de la Vama Veche, l-a realizat a fost „Hotel Cișmigiu”. Din câte știu nu și-au asumat ca fiind piesa lor. Iar melodia a fost atunci, și a rămas până în prezent, un manifest împotriva nepăsării. Chirilă, de când s-a lansat a cântat în mod exclusiv melodiile sale, cu mici excepții pe care le-a tratat ca atare. Am fost martoră a debutului pe scenă și cel discografic al trupei Vama Veche. Cred că am fost printre primii jurnaliști de specialitate care a scris despre ei și muzica lor. Dacă au cântat vreodată coveruri la începuturi, nu au făcut-o pe scenă, ci la petrecerile în cerc restrâns de la restaurantul lui Liviu.
Este acuzat de ipocrizie pentru că actualii săi colegi de trupă au făcut parte în trecut, sau încă mai fac parte, din trupe de coveruri. Nu știu cât de adevărată este cea de a doua parte de acuzație, însă Tudor Chirilă nu poate fi făcut răspunzător pentru alegerile colegilor. În plus, aceiași colegi contribuie la compunerea actualelor piese Vama.
Cum spuneam, nu a existat o dezbatere pe tema coverurilor lansată într-un mod abrupt (chiar brutal, înțeleg, în timpul emisiunii) de Tudor. Cei care s-au declarat împotriva celor afirmate de el, au recurs la argumente emoționale și au adus atacuri la persoana lui Chirilă. Sigur, nu este cel mai simpatic cântăreț. Nici vreo mare voce nu are. Este arogant și uneori chiar obraznic. Este un rebel și asta suprără pe mulți. Dar este apreciat de mulți alții pentru libertatea în gândire și exprimare. Dar cei mai vehemenți contestatari ai lui sunt… artiști de coveruri care, culmea, nu au reșit să se facă remarcați prin creațiile proprii. L-au acuzat pe Chirilă că este difuzat în „heavy-rotation” (minim 6 difuzări ale unei piese pe zi) la toate radiourile. Ceea ce poate fi ușor verificabil pe site-urile radiourilor. Surprinzător (din nou), cu excepția RockFM, Guerilla, Europa FM și mai nou Radio Seven, eu nu am auzit și nici nu am văzut Vama în lista pieselor de difuzare.
Îmi permit să fac o interpretare sălbatică și să spun că acești muzicieni interpreți de coveruri și-au proiectat propriile frustrări pe cel care sub o formă sau alta a reușit să devină un simbol pentru o generație. Dacă nu chiar două. Adică este tot ceea ce ei nu au reușit să realizeze. S-a născut sub „o stea norocoasă” spunea altcineva. Eu cred că norocul ți-l mai faci și cu mintea și cu sufletul tău.
La final, am păstrat un argument elocvent pentru ipoteza de mai sus, legată de frustrările proiectate pe Tudor Chirilă. Argumentul spune că „lui Dumnezeu nu i se plătesc drepturi de autor”. Este adevărat. Putem pleca de la premiza că Dumnezeu este deținătorul tuturor lucrurilor create sau care urmează a fi create. Dar Dumnezeu l-a ales pe Chirilă și i-a ales pe cei din Vama Veche să compună „Nu am chef azi”, și nu pe mine, pe tine sau pe altineva.
P.S.: Înainte de a da ”publish” acestui articol, am văzut un comentariu ticălos al unui artist interpret de coveruri, care făcea trimitere la despărțirea cu scandal a lui Chirilă de foștii colegi din Vama Veche și la procesul de atunci. A acuzat faptul că Tudor nu compune, că nu este priceput la instrumente și nici cu linia interpretativă nu stă prea bine. Pentru că ticăloșii obișnuiesc să denatureze adevărul, pun aici un link cu un interviu al lui Tudor Chirilă după despărțire. La vremea primelor albume Vama Veche nu doar ei, ci și alte trupe (eu știu cel puțin două), declarau piesele ca fiind compuse de toți membri, pentru ca drepturile ce revin din difuzări să fie împărțite în mod egal. Pentru că și cei din Vama Veche, ca și alții, au pornit ca prieteni, egali în drepturi.
Update: După publicarea articolului am primit informații și despre ceilalți jurați. Smiley compune și produce pentru concurenții din echipele sale, un exemplu fiind Fely (melodia „Creioane colorate”). Printre cei de a căror soartă se ocupă se află Toby Ibitoye și Michel Kotcha. Loredana compune și produce pentru câteva dintre fostele sau actualele concurente din echipele sale. Unii dintre „elevii” săi au momentele lor speciale în spectacolele Loredanei. Felicitări lor și tuturor celor care, de la nivelul la care au ajuns, sunt implicați în construirea carierelor celor din generațiile care vin din urmă!
Postarea lui Tudor Chirilă pe pagina sa de FB
Cariera mea muzicală se bazează pe cântece pe care le-am compus împreună cu colegii mei din Vama Veche și mai târziu din Vama. Prețuiesc la maximum creativitatea și originalitatea. Influențele nu se pot evita, dar în toate încercările mele de a scrie muzică mi-am propus să fiu original, să scriu muzică originală mai ales ca linie melodică. Prin urmare, mi-e greu să înțeleg cum poate un cântăreț să fie fericit interpretând doar piesele altora. OK, nu oricine poate să compună, înțeleg asta. Dar cred că oricine poate încerca. Și dacă nu reușești singur, cauți colaboratori. Și dacă nici așa nu funcționează, rogi pe cineva să scrie cântece pentru tine, pe stilul tău și pentru personalitatea ta. Să ne înțelegem… și Beatles au început cântând coveruri prin Hamburg, și Rolling Stones au început cu coveruri, dar nu au rămas în punctul ăla. Le-au folosit ca să învețe, să devină niște live performeri mai buni și apoi au început ușor-ușor să-și scrie propriile piese. Și ce piese!
Să vii la Vocea Romaniei ca să mai prinzi o nuntă mi se pare trist. Da, la Vocea Romaniei se cântă coveruri pentru că ăsta e formatul. Dar se presupune că show-ul ăsta e doar un punct de plecare sau un restart. Mă întreabă lumea de Tiberiu Albu. Tibi are o trupă (Fameless), cu care lucrează la primul album. Poate au mai puține concerte decât dacă ar fi dat curs ofertelor de a cânta coveruri, dar au preferat să-și ia timp și să-și compună propriile cântece. Nu a zis nimeni că e ușor. Cristina Bălan a compus mai multe piese înainte și după concurs. Deja a lansat una. Cântă și coveruri în concertele ei, dar în paralel face muzică originală.
Ce nu înțeleg unii este că de cele mai multe ori trupele de coveruri fac bani pe spinarea celor care au compus piesele pe care le cântă ei. Cele mai multe cluburi, ca să nu mai vorbesc de nunți, nu plătesc drepturi de autor, deci trupa de coveruri își ia onorariul pentru prestație, dar cei care au muncit să compună piesele alea nu se aleg cu absolut nimic. Și nu e vorba de bani, ci de principiu!
Știu că sunt mulți cei care au o formație alături de care scriu muzică originală, se străduiesc să razbată în industria muzicală, iar în paralel cântă într-o trupă de coveruri ca să se întrețină. La fel cum sunt trupe care încep cu coveruri, dar compun constant și inserează propriile piese în concerte. Nu acuz trupele mici care încearcă să câștige un ban, ci acuz trupele mari care refuză evoluția. Și mai e ceva. Aici nu vorbesc despre reinterpretări, despre coveruri pline de creativitate, cum sunt unele de la London Grammar, Chris Cornell, Hurts etc. Vorbesc despre interpretări plictisite ale acelorași piese cunoscute și răscunoacute.
Cel mai important lucru pentru mine e faptul că atunci când scena de coveruri devine mai mare decât scena originală vom avea o problemă și cu educația publicului care se va așeza confortabil și relaxat pentru ascultarea pe repeat și pastișată a unor melodii celebre.
P.S. Am ținut să fac precizările astea în caz că poziția mea nu a fost destul de clară în episodul Vocea României din seara asta.