A trecut ceva vreme de cand nu am mai citit un articol atat de frumos, de bine scris si de documentat ca acesta. Multumesc autoarei, Galina Turtureanu, si revistei www.ralix.ro, pentru permisiunea de a-l publica partial si aici. Voua va doresc lectura placuta si sa fiti fericiti pe calea cautarii fericirii!
„Viata trebuie traita pentru dobandirea fericirii”(Epicur)
Ma numar printre cele cateva miliarde de oameni de pe Pamant care doresc si viseaza sa fie fericiti. Ba mai mult: contemporanii mei nu sunt singurii care au pretentia de a gusta din pocalul fericirii. Nu avem, prin urmare, nici un merit in debutul epopeii fericirii! Inca din vremurile deja apuse ale omenirii, fericirea, intr-un fel sau altul, a fost si va ramane pentru totdeauna idealul vietii fiecaruia dintre noi, deoarece, asa cum spunea cineva,”fericirea este blestemul, binecuvantarea si calea noastra”. Iar Toma din Aquino nu uita sa ne atentioneza ca „activitatea suprema in viata o constituie cautarea fericirii”. Diferenta cea mare insa – deoarece exista o mare diferenta „cantitativa”- intre dorinta de fericire a stramosilor nostri si noi, animatorii sec.XXI-lea, e ca noi ne dorim mult mai multa fericire decat ei, iar „fericirea” noastra comporta alte caracteristici si nuante de sens decat „fericirea” lor. „Calitativ” si „cantitativ” circulam pe alte orbite ale fericirii decat Aristotel sau stra-stra-strabunica noastra.
De la o vreme subiectul “discretie” imi da tarcoale.