Mi-am promis de mai multa vreme ca voi asterne pe hartia virtuala cateva ganduri despre libertatea de a alege si despre alegeri. Facem alegeri in viata dupa cum ne duce mintea, sau sufletul sau nevoile emotionale de moment. Dar aceasta nu este libertate. Este consecinta tendintelor inconstiente. Cata vreme nu suntem in relatie cu inconstientul nostru, continuturile acestuia vor „rabufni” determinand asa zisa alegere in anumite momente.
ganduri
Cum mi-am trait Apocalipsa
„Fericit cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele prooprociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Ca vremea este aproape.” – Apocalipsa dupa Ioan, cap 1. versetul 3.
Cel mai puternic sentiment pe care l-am trait a fost acela de neputinta, de deznadejde. Viata era gri cu puternice inclinatii spre negru. Visele erau evident apocaliptice, cu invazii extraterestre, inundatii si incendii, sentimente de posedare, ca nu-mi mai apartin. Despre Dumnezeu nici nu putea fi vorba! Viata personala? Cariera? Anturaj? Viata sanatoasa? Slabeam vazand cu ochii si ii indepartam, prin reactiile mele, pe toti cei care incercau sa imi intinda o mana de ajutor. Eram pe marginea prapastiei (sau in fundul ei) si nici nu-mi dadeam seama de asta si nici nu-mi prea pasa.
Ordine in cuvinte
Cuvintele au propria lor vibratie, au propria lor viata. Ne straduim sa vorbim frumos ca “asa scrie in codul bunelor maniere” sau pentru ca asa suntem invatati la scoala si in familie. Folosim cuvintele pe care le auzim cel mai des. Ne insusim cuvinte din vocabularul celor care ne inconjoara in felul si forma pe care ei o dau.
Suntem rar constienti cat de des ne spunem ca suntem: varza, prost, tont, aiurit, zapacit, tampit si cate si mai cate. Si cat de des spunem despre altii ca sunt: prosti, rai, hoti, tampiti, idioiti. Si cele pe care le spunem altora ni se intorc.
Fara sa ne dam seama cuvintele acestea se pun ca niste etichete in aura noastra si prind din ce in ce mai multa putere. Si ajungem intr-un moment in care ne confundam cu ele.