Creierul este centrul de comanda, este biblioteca, este carmuitorul, este generatorul, este fantasticul organ din interiorul capului care coordoneaza atat de multe activitati ale noastre in fiecare secunda a vietii noastre.
Creierul ne ajuta sa cunoastem, sa foram, sa cercetam sa aflam, sa construim teorii, sa rezolvam enigme, sa punem intrebari, sa deslusim raspunsuri.
Creierul este biblioteca vietii noastre. In el inmagazinam informatii ce le deprindem inca din frageda pruncie. Si chiar si de mai inainte de atat.
Creierul, hardul nostru intern, acumuleaza si pune in aplicare. Acumuleaza programe informationale si apoi le face operationale.
Fiecare functie a noastra are o legatura in creier. Fiecare organ al nostru este in stransa legatura cu creierul prin niste fire “vizibile” sau “invizibile”. Creierul nostru stie tot.
Este o unealta fantastica. Eram intr-o zi in masina cu doua prietene si, asteptand la un semafor, priveam lung pe geam spre o masinarie care sapa pe trotuarul de vizavi. Era ca un fel de excavator mai mic, suspendat pe doi piloni, cu o cuva cu care sapa. (Denumirea tehnica ma depaseste). Ce m-a impresionat si m-a pus pe ganduri in acelasi timp, a fost ca cele patru roti ale utilajului se invarteau “in gol”.