… sau poate gresesc?!
Anul acesta Mos Niculae si cu Mos Craciun s-au vorbit si au zis ca merit un computer nou cu monitor LCD si alte brizbrizuri. Si pentru ca ei sunt din alte vremuri si nu se pricep la astfel de shoppinguri (unde mai pui ca nici nu le-am scris vreo scrisoare) au zis ca imi lasa in cizmulitze niste foi albastre pe nume bani, sa imi cumpar ce vreau eu.
Pentru ca si eu sunt pe din-afara in acest domeniu am inceput sa intreb in stanga si-n dreapta ce ar fi mai bine sa iau in banii primiti.
Intr-o seara am vazut la TV mare reclama cu copii (care nu mai vor sa vina Mos Craciun ca merg ei la Carrefour – CE TAMPENIE!) si cu o oferta minunata de computer.
Ieri dau search pe net. Gasesc oferta. Vorbesc cu un prieten pe mess si-l rog sa se uite. Zice ca e buna. Doar ca…. oferta expirase cu o zi inainte. Il iau pe Vali de la birou, pe copil de la gradinitza si fuga la Carrefour Colentina. Ajunsi acolo: s-a terminat stocul. Incercati la alte magazine. Ma rog de baiatul acela sa dea niste telefoane sa afle unde mai sunt ca sa nu ma duc aiurea. Raspuns: Baneasa – 10 bucati.
Iau pe Vali si pe copil. Mancam din poala in masina niste chestii luate din magazin. Ajungem la Baneasa in timp record: 30 de minute. Fuga la stand. Ne repartizam: Eu pazesc muntele de computere, Vali se duce la Biroul de vanzari. Apare dupa 10 minute cu un angajat si o domnisoara. Angajatul ia singurul computer care mai era in oferta (am aflat ca celelalte erau alte oferte!), il pune la domnisoara in cos si pleaca dupa monitor.
Eu ma fac rosie de manie. Mai am putin si il iau pe ala la tranta. Dupa un schimb dur de replici – la care intervine si domnisoara: Eu caut computerul de o saptamana! (de parca m-ar interesa in vreun fel); o rog ferm sa-si vada de treaba – apare un alt angajat. Plec cu el, urmata de un alt domn cu aceleasi dorinte, la standul de vanzari sa „verificam” stocul. Surprize-surprize (bine ca se termina si emisiunea asta!) – mai sunt 8 bucati pe stoc. Pleaca omul sa verifice in depozit. Dupa un sfert de ora se intorc amandoi cu doua computere. AL MEU! si al domnului care statea prin spatele meu si profita din plin de fermitatea mea.
Concluzie: EU in cel mai pur stil romanesc fac cumparaturi la final de oferta sau pe ultima suta de metri. Ei (baietii de la Carrefour) in cel mai pur stil romanesc, mai tin niste produse din oferte prin depozit pentru… ei stiu cine!
Sau poate gresesc! Or fi si la altii la fel.
Final: am computer acasa si ma lupt cu Andrei pentru prioritate la serviciile de net.
Multumiri speciale lui Mos Niculae, Mos Craciun, parintilor si lui Vali care a renuntat la Pontice sa faca un om fericit!
iti recomand o incursiune in Real (fara egal) sa vezi aici dureri de cap. Voiam sa cumpar brad artificial si la radionul de brazi unul mi-a furat privirile. ma uit dupa pret peste tot si nu vad. in schimb langa cel expus erau ceilalti impachetati pt vanzare, dar FARA PRET. caut un om sa intreb pe raion, am gasit doar pe unul singur (intr-un sfert de magazin) care spune ca nu raspunde de acea zona. mai caut 15 minute si dau de un baiat ffff de treaba care m-a rugat sa-l las 10 minute ca sa termine ceva pt ca e singur pe toata partea aia de hypermarket. l-am asteptat, a venit si mi-a aratat pretul bradului afisat…LA 20 DE METRI DISTANTA DE RAION, adica la intrarea in magazin (ca era la oferta). pun astia pretul acolo ca lumea sa vada cand intra, dar nu-l pun la raion pt ca, teoretic, deja l-au vazut. te doare capul. iar istoriile din Real sunt nenumarate. voi face o categorie pe blog despre aceste situatii. asa ca zi mersi andreea. ai scapat usor.
Aaaaaa…. deci este peste tot. Detaliile aventurii mele sunt mai multe. Am incercat sa le sintetizez. Eu in Real nu intru pana nu-si schimba reclama la TV. Este infioratoare. Dar pana la urma ti-ai luat bradul dorit? Banuiesc ca da.