Totul a inceput cu SCIO! Sau cum am descoperit o agresivitate interioara!

S-ar putea ca acest post sa fie putin altfel, ceea ce nici nu ar trebui sa fie ceva de rau.

Remarcau mai multe persoane ca nu am mai publicat nimic in ultimile zile. Si se intrebau daca am patit ceva… Ei bine da! Am luat o hotarare importanta.
Astazi ma uitam in urma si ma intrebam de unde mi-o fi venit ideea. Si cred ca totul a inceput cu vizita la SCIO.

Prietena mea, doctorita Nicoleta Radulescu, ma “ameninta” cu SCIO de cateva luni. Asteptam cu interes sa isi achizitioneze tehnologia, ca sa ma ofer cobai. In cei 15 ani de cand ne cunoastem, Nicoleta m-a “scos” din cateva situatii pe care eu le credeam fara scapare. Si pentru ca in atatia ani, foarte rar s-a intamplat sa “dea gres” (si asta doar pentru ca eu nu faceam ce imi spunea), m-am lasat pe mana ei sa-mi faca ce vrea si cum vrea.

Asa se face ca lunea trecuta, adica pe 27 martie, m-am aflat in fata tehnologiei SCIO, cautand dezechilibre energetice in organismul meu, boli ereditare (desi nu ma asteptam, chiar am!!!), cautand cauzele suferintelor din aceasta viata si, pentru ca se poate, si din vieti anterioare.

Am investigat timp de o ora (si tot nu am atins potentialul maxim al tehnologiei dezvoltata de cei de la NASA pentru a-i tine sub observatie si pentru a-i trata de la distanta pe cei angrenati in proiectele lor) ce se intampla cu partea “nevazuta” a fiintei mele si cu informatiile nestiute, sau cu acelea pe care doar le banuiam.

Dintre toate pe care le-am aflat la prima sedinta, mi-au ramas doua informatii in cap: una este legata de o viata anterioara, in care am fost femeie si am ramas cu o karma legata de “gelozie”; si a doua legata de doua momente importante din aceasta viata in care am dezvoltat un conflict cu propria-mi persoana. Nu cu Dumnezeu, nu cu Destinul, nu cu ceilalti, ci cu mine! Interesant, imi zic!

Tot meditand pe cele doua momente din actuala existenta, ma trezesc joi seara ca imi doresc sa incerc sa ma las de fumat. Asa se face ca pun mana pe cartea “In sfarsit nefumator” – Allen Carr. Incep sa o citesc. Nu o termin.

Vineri imi aman programul si ma pun sa termin cartea. Daca m-ar fi intrebat cineva de ce, nu as fi stiut sa raspund. Cert este ca termin cartea si brusc ma las de fumat.

Anunt lumea ca m-am lasat de fumat. Unii ma privesc cu scepticism, altii cu admiratie, altii se intreaba si ma intreaba daca am innebunit si de ce?!

Azi vorbeam cu o prietena, Alina pe numele ei, si ii povesteam prin ce trec de cateva zile de cand nu fumez. Si imi spune: de ce nu scrii despre asta? Asa se face ca acum cititi acest post.

Ii spuneam, vorbind despre Lazarev, ca am descoperit ca fumatul pentru mine era o forma de autopedepsire pentru ceva ce facusem in unul dintre cele doua momente pe care le-am descoperit cu SCIO. Nu avea nici o legatura cu placerea de a fuma, cum imi placea mie sa cred, si nici nu e o pedeapsa ca incerc sa ma las. Pedeapsa a fost atunci cand m-am apucat.

Teoria lui Lazarev spune ca suferintele din actuala noastra existenta sunt legate de gradul de agresivitate interioara pe care o dezvoltam. La fiecare se manifesta in alt fel. La mine se manifesta prin fumat. Agresivitatea scadea pe masura ce fumam. Acum ca nu mai fumez, creste si ma lasa. Depinde de cat de constienta sunt de ceea ce mi se intanpla.

In perioadele de “criza” caut compania fumatorilor. Se intampla chiar ceva foarte amuzant: o sun pe prietena mea Claudia si o rog sa-si aprinda o tigara si sa traga cu putere din ea. Am doua prietene care ma “psihoterapeutizeaza”: una care s-a lasat de fumat acum un an si jumatate si alta care a reusit performanta sa se lase de fumat pentru o … jumatate de zi!

Dar astazi, meditand la cat de egoisti suntem in spatele imaginii de foarte altruisti pe care o afisam cu nonsalanta in public, mi-am dat seama ca in spatele fiecarei neputinte a noastre este de fapt o agresivitate interioara a carei samanta se afla in conflictul pe care il avem cu noi, cu Dumnezeu sau cu lumea inconjuratoare.

Si astazi, pentru prima data, am inteles la un alt nivel, in ce fel lucreaza rugaciunea inimii in situatii de criza.

Si totul a pornit de la SCIO. Nu sunt un om bolnav. Nu sunt bolnav asa cum este descris in dictionar termenul de “bolnav” fizic. Sunt, la fel ca ceilalti, un om cu probleme interioare care vrea sa le rezolve. Si daca le pot rezolva eu ii pot ajuta si pe ceilalti sa o faca. M-am nascut cu o karma de agresivitate. Stiu cu ce se manca. Recunosc agresivitatea de la o posta. Important este sa invatam sa lucram cu ea.

Si cred ca, o sedinta SCIO prinde bine oricui, chiar daca nu sufera de ceva cronic. Dar poate fi un declansator excelent pentru rezolvarea unor probleme interioare de mult apuse.

Acum am timp cu nemiluita. Ma trezesc dimineata, ma dau cu rolele cel putin jumatate de ora pe zi. Cel mai greu a fost sa scriu fara sa fumez. Din acest motiv cititi abia acum ceva. Dar, cand se vor vindeca ranile trecutului, va fi mai simplu.

Fiecare dintre noi suntem angrenati pe propria cale de evolutie. Eu am ajuns astazi, in aceasta perioada, in acest punct: in care sunt nefumatoare!

P.S.: Pentru ca nu stiu daca apuc sa pun anuntul oficial curand, “Ora de relaxare” se muta joi, de la ora 18,30, la Casa Margarit, pe strada Margaritarelor nr. 7.

 

Cu drag,

Andreea