Trecutul personal este izvor de vindecare!

Trecutul nu se mai intoarce. Este adevarat. Dar la fel de adevarat este si faptul ca, trecutul este la fel de prezent in noi, precum este prezentul si viitorul.
Mi-a sarit in ochi o afirmatie a lui Echart Tolle la inceputul cartii sale “Puterea prezentului”: “nu ma uit niciodata in trecut”. Si ma intrebam ce este in neregula cu ea, mai ales ca explicatiile pe care le ofera sunt logice. Si totusi…

Am inceput sa recitesc, dupa un deceniu, cartile din seria “Diagnosticarea Karmei” ale lui S.N. Lazarev si am gasit raspunsul. Bioenergeticianul rus recomanda sa ne “retraim” trecutul de zeci de ori, sa retraim mental experientele traumatizante, pana ajungem sa avem in interiorul nostru un sentiment de pace si de iubire, facandu-ne, astfel, sa simtim cum iubirea fata de Dumnezeu creste si sa intelegem ca tot ceea ce am trait a fost un dat de la divinitate, pentru purificarea sufletului si spiritului nostru.

Intoarcerea in trecut nu este primejdioasa, daca este facuta in mod corect. Scopul sau este de a vindeca trauma si de a spori iubirea fata de Dumnezeu, deoarece in situatiile din trecut exista intotdeauna raspunsul pentru problemele cu care ne confruntam in prezent.
Trecutul nu a disparut nicaieri, cu exceptia calendarului. Trecutul este prezent in structurile noastre, in mod constient, prin amintiri, iar la nivel energetic prin programe de distrugere si autodistrugere. Pentru ca, la nivel subtil, timpul este omniprezent si omnipotent. O tratare superficiala, la nivelul constientului, a problemelor din trecut, determina, mai devreme sau mai tarziu, probleme in relatiile cu cei din jur si in ultima faza boala.
Trecutul este un izvor de intelepciune si vindecare. De ce sa fugim de el si nu sa privim spre el? Sistemul de vindecare al lui Lazarev este bazat pe revizuirea trecutului si, pentru fiecare situatie in care am fost umiliti sau am suferit, sa ne rugam, sa cerem iertare de la Dumnezeu si sa ii multumim pentru ca, prin acele situatii sufletul nostru s-a purificat de programele distructive cu care am venit, din vieti trecute sau mostenite din mos-stramosi.
Fara experientele trecutului nu am fi oamenii de astazi. Nu este benefic pentru noi sa extragem intelepciunea din respectivele evenimente, ci sa le retraim pana in momentul in care nu mai avem nici un resentiment, pana cand nu vom mai cauta vinovati in exterior, dar nu vom mai cauta nici sa ne invinovatim, pana cand vom vedea iubirea lui Dumnezeu, care ne-a dat acele situatii pentru purificarea interiorului nostru la nivel subtil.
Trecutul este bun si vindecarea lui prin iubirea fata de Dumnezeu ne ofera nu numai noua un viitor mai bun, dar da posibilitatea urmasilor nostri sa se nasca si sa traiasca. Pentru ca ei se afla in viitor (la fe de prezent in structurile noastre pe cat este si trecutul) si nasterea lor depinde de capacitatea noastra de a ne vindeca propriile programe inconstiente, programe ce se manifesta prin evenimente traumatizante sau prin boala.
Concluzie: trecutul este bun si este important sa ne intoarcem la el cu iubire. Sa pastram si sa sporim iubirea fata de Dumnezeu indiferent de durerea traita.
Epilog: L-am descoperit pe Lazarev si tehnica sa de vindecare in urma cu mai bine de un deceniu, intr-o perioada in care ma aflam “la fundul sacului”. Din cauza stresului am ajuns sa port ochelari de vedere si sufeream de migrene cumplite. Am petrecut mai bine de trei luni practicand ceea ce citeam in cartile sale, schimbandu-mi atitudinea interioara fata de lumea inconjuratoare, fata de mine si destinul meu, cautand sa imi sporesc iubirea fata de Dumnezeu. Nici pe departe nu pot spune ca am rezolvat tot. Chiar si Lazarev isi desavarseste tehnica de la carte la carte, prin practica si meditatie, prin consultatiile oferite. Am invatat, insa, sa nu fug de trecutul meu, sa retraiesc experientele si sa ma rog. Rugaciunea este esentiala in desavarsirea noastra ca fiinte in aceasta lume. Este important ca rugaciunea sa nu se faca ca o cerere catre Dumnezeu, ci ca multumire pentru ceea ce ne ofera pentru purificarea sufletului si spiritului nostru. Nu ceri sanatate in timpul bolii, ci multumire pentru boala, caci prin ea te purifici. Nu ceri impacare cu persoana iubita cu copiii propri sau cu parintii, ci multumesti pentru situatiile in care ai fost umilit de catre acestia. Astfel, agresivitatea interioara scade, iar sufletul se umple de iubire fata de Dumnezeu. Nu ceri bani si bunastare, ci multumesti pentru situatia grea in care te afli, ca metoda prin care Dumnezeu purifica atasamentele fata de lumea materiala. Acest mod de a te ruga este mai presus de „recunostinta”, pentru ca aduce in relatia cu Dumnezeu si cainta si smerenia.

Foto: Cristian Stefanescu