„- Unde e Dumnezeu?
– Eu nu cred in biserica si in preoti!
– Eu am intrebat altceva.
– Eu cred ca Dumnezeu e in toate. E in mine. In tot!
– Adica e si in ceilalti. Da? Adica in aceia care te fac sa suferi. Da?
– …
– Atunci de ce suferi? Nu cumva pentru ca nu il vezi pe Dumnezeu nici in tine nici in ceilalti?”
Cam asa decurge o conversatie cu unele persoane care vin la consultatie. Nu este nimic de condamnat in asta. Este normal sa crezi asa cand bombardamentul informatic spiritual asta promoveaza. Si asa si este. Dumnezeu e in tot si toate. Mai precis o „scantaie divina” e in fiecare dintre noi, iar noi avem obligatia spirituala de a spori aceasta scanteie; sa o transformam in Rug Aprins.
Este adevarat ca sunt o practicanta crestina. Eu am gasit in Iisus un mentor spiritual, un model de urmat, in crestinism o filosofie de viata si in Biblie un manual pentru viata. Nu am nevoie de o alta cale. Si am pornit pe un drum spre originile crestinismului. Si mi se pare foarte interesant cum s-a nascut. Nu asa cum imi spune institutia bisericeasca. Ci asa cum spun Sfintii Parinti. Nu toti preotii sunt la fel, cum nu toti suntem la fel de … corupti (ca tot este la moda!)
Da. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, si Iisus a fost primul care a spus-o cu voce tare „Eu si Tatal una suntem!” Si, urmandu-i exemplul, am putea descoperi ca fiecare dintre noi suntem „una cu Tatal”. Dar trebuie sa facem, sa gandim si sa simtim precum Iisus. Am scris „precum”! Pentru ca el spune „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!”
Obisnuiesc sa masor radiestezic parametrii persoanelor care vin la consultatie. Cand le spun ca au Credinta mica, raman uimiti. Si le explic. Nu poti sa crezi in Dumnezeu si sa nu intelegi ca El lucreaza prin oameni. Prin fiecare om de pe acest pamant. El ingaduie si raul tocmai pentru ca noi, fiecare dintre noi sa se intoarca cu fata spre El. Fie ca ne uitam in Sus, la propriu, fie ca inchidem ochii si il cautam in interior, este important pentru sanatatea noastra pe toate structurile sa ne intoarcem cu fata spre El.
Traim dupa concepte, in abstract, fara sa intelegem ca ele trebuie aduse in concret. Si pentru asta este mare nevoie de curaj si de capacitatea de fi sinceri cu propria persoana. E greu sa accepti ca din cauza programelor interioare, ceilalti te inseala. Asa se cauta vinovatii in exterior. Pentru ca e mai simplu.
In „Micul print”, Antoine de Saint-Exupery, pune in gura Regelui de pe Asteroidul 325:
„- Te vei judeca atunci pe tine insuti, ii raspunse regele. E lucrul cel mai greu. E mult mai greu sa te judeci pe tine insuti decat sa il judeci pe celalalt. Daca reusesti sa te judeci drept, inseamna ca esti un adevarat intelept.”
Dumnezeu e peste tot! Cautati sa aduceti in concret aceasta idee abstracta. Nu o lasati la un nivel elitist de gandire si nu o adoptati doar pentru ca „suna bine”, ca o scuza pentru a condamna preotii si institutia bisericeasca. Pentru ca Dumnezeu e si acolo. Si El ingaduie sa existe! Cu un scop!
Atunci cand ma intalnesc cu oamenii ii ajut sa inteleaga cum se manifesta in real, ceea ce ei inteleg ca si concept. Va trimit la biserica sa Il gasiti pe Dumnezeu si acolo. Pentru ca este peste Tot! Daca mergeti este alegerea voastra si nu va condamn daca nu o faceti. Insa, in lipsa unor spatii sacre naturale in mijlocul betoanelor, imprimate de rugaciunile a mii de ani de rugaciune, asa cum faceau stramosii nostri, biserica este o varianta de luat in calcul. Pentru ca bisericile sunt curate prin lipsa actiunilor pur pamantesti (consum de alcool, sex, mancare pe baza de carne) si sunt construite prin sperantele si actiunile pline de smerenie ale ctitorilor si binefacatorilor.
Da. Dumnezeu este si in cel mai mare pacatos! Pentru ca Dumnezeu i-a ingaduit pacatul cu scopul de a se cai, smeri si mantui! Intrebarea este ce cauta un pacatos langa tine? Dumnezeu ti l-a scos in cale cu un scop. Scopul il gasesti raspunzand sincer la intrebarea: ce Lege Divina incalc? Si pentru asta este improtant sa cunosti Legile Divine. Si, mergand pe acest drum al intrebarilor, logica umana se apropie de Logica Divina!
P.S.: Prietena mea A. uneori spune ca „Comisia de Sus ne mai lasa si de capul nostru sa vada cum ne descurcam. Uneori poate chiar uita de noi, preocupata fiind de alte probleme mai importante in Univers!”
Sursa foto: http://www.abhijitsplanet.com/pratibimb/index.php?showimage=227
Multumesc !