„Îmi place să plâng, îmi place să mă las în voia disperării, îmi place să fiu tulburată şi nefericită. Aceste simţăminte sunt pentru mine tot atâtea diversiuni şi, în timp ce îmi doresc fericirea, mă simt fericită să fiu nenorocită”
(Marie Bashkirtseff, Soare şi Ascendent în Scorpion)
Necunoscute sunt căile Domnului şi doar privind dintr-o perspectivă a legilor divine putem să înţelegem cum o teorie ştiinţifică privind structura psihică umană, care să includă inconştientul, acea parte necunoscută, întunecată, tulburătoare şi intensă de Scorpion, a fost formulată de un nativ Taur cu Ascendent în Scorpion (Sigmund Freud), pe un puternic tranzit al lui Saturn şi al lui Uranus prin această zodie.
Inconştientul nativului Scorpion este într-o dinamică generată de tot ceea ce guvernează zodia: moarte, sexualitate şi bani. Întunericul fiinţei apare în relaţie cu ceilalţi oameni, iar pentru cei cu Soarele în această zodie lupta este cu atât mai mare, cu cât simt nevoia să ia lumea în stăpânire. Însă nu precum o face Berbecul, cu care împarte graţiile aceluiaşi guvernator, Marte, ci sub forma fuziunii, introducerii în interiorul său a tot ceea ce mişcă, are viaţă. Sau, pentru că tensiunea interioară este mult prea mare, expulzează şi proiectează în lumea din jur mare parte din trăirile monstruoase care îi macină universul interior.
Nativul Scorpion trăieşte într-o angoasă pe care o face suportabilă oferindu-i calităţi erotice. Plăcerea pe care o obţine trăind o teamă perpetuă îl determină să se expună unor situaţii angoasante sau să fantasmeze în jurul unor subiecte care produc suferinţă. Această tendinţă face ca Scorpionul să fie recunoscut pentru acţiuni sado-masochiste, în care caută durerea sau produce durere pentru a trăi apoi plăcerea care rezultă din descărcarea forţelor agresive inconştiente.
Din nevoia de a cuprinde abisul, o tendinţă inconştientă, nativul dezvoltă abilitatea de a manipula lumea exterioară. Metodele sale ţin de cele trei elemente care caracterizează zodia: sexul, moartea şi banii. Spre deosebire de Taur, pentru care sexualitatea este o formă de contopire, iar pentru Berbec o dovadă de curaj şi putere, pentru Scorpion este o artă. Erotismul acestuia este încărcat de o combinaţie complexă de emoţii – agresivitate, putere, furie, narcisism. Pentru că, întocmai ca toate zodiile de apă, şi aceasta trăieşte sub imperiul emoţiilor, al trăirilor, sub presiunea inconştientului, pentru că logica sa ţine cont prea puţin de realitatea exterioară, de faptele concrete. Fantasmele dobândesc calitatea de adevăr, ceea ce duce adesea la conflicte, în special cu cei apropiaţi, cu cei pe care îi iubeşte, întrucât realitatea externă este golită de conţinut şi valoare. Sistemul de reguli, pe care nativul îl adoptă pe parcursul existenţei, devine rigid şi îl determină să îşi caute dreptatea, cel mai adesea prin strategii ascunse, meticuloase, menite să nu dea greş. Scorpionul este gelos, iar gelozia sa se naşte dintr-o puternică rană narcisică. La un moment dat în viaţa sa a trăi un sentiment puternic de respingere, poate din partea părintelui de sex opus sau poate din prima experienţă sexuală. Gândurile sale devin obsesive, maniacale şi conturează complexul de inferioritate, care creşte pe măsură ce realitatea externă este în neconcordanţă cu realitatea interioară.
Este o zodie guvernată de Pluton şi de Marte, caracterizată de întuneric şi de forţă, de angoasă şi de instinct, de tensiuni sexuale şi de porniri morbide. Pentru acest nativ lumea ocultă este o atracţie magnetică, dar şi o putere de care se foloseşte în permanenţă. Prin caracterul său ascuns, greu de pătruns și de citit, atrage, ca mai apoi să dezvăluie parţial, din timp în timp, natura sa întunecată. Nu cucereşte partenerii de dragul de a cuceri, ci dintr-o nevoie puternică de a-şi domoli sentimentul de inferioritate, de lipsă de putere. Nu face rău din dorinţa conştientă de a face rău, ci mânat de dorinţe care caută împlinire, forţe care caută viaţa la limită pericolului mortal. Gândurile inconştiente ale naturii Scorpionului sunt de-o complexitate întâlnită în personajele dostoievskiene, care se învârt în jurul unui adevăr personal şi se află în conflict cu un adevăr universal. Scorpionul nu se luptă pentru supravieţuire, cum face Berbecul, el se luptă pentru a înţelege viaţa, înfruntând moartea în faţă. Scorpionul pare să trăiască la limita dintre viaţa şi moarte, doar pentru că abisul care îi guvernează lumea internă este un magnet pentru propria sa conştiinţă. Acţiunile sale, adesea obsesive şi maniacale, par să fie un joc de respingere şi de atragere, de auto-supunere unui proces complex de producere a suferinţei.
Continuarea în revista Astrele.