Leul este zodia voinţei, a tandreţii, a strălucirii, a fastului şi creativităţii. Nativii Lei sunt adesea catalogaţi ca fiind mândri şi orgolioşi. Dar ce tendinţe inconştiente îi mână pe Lei să adopte atitudini şi comportamente care să lase celor din jur această impresie? Narcisismul este, în psihanaliză, o linie de dezvoltare a fiinţei umane, care merge în paralel cu linia de dezvoltare libidinală a teoriei freudiene.
Mergând pe teoria clasică a inconştientului, presupunem că inconştientul nativului Leu se concentrează în jurul unui complex de superioritate, care are ca manifestări observabile nevoia de a fi adulat, de a fi în centrul atenţiei, de a supune lumea înconjurătoare propriilor nevoi. Leul este ca un copil care are nevoie să fie în centrul atenţiei, să fie adulat şi valorificat în permanenţă de părinţii săi, în special de părintele de sex opus. Are nevoie ca cei din jur să îi oglindească strălucirea, motiv pentru care nativul se va înconjura cu persoane care vor avea o contribuţie importantă la creşterea valorii sale personale. Trăieşte cu convingerea inconştientă că cei din jur strălucesc doar datorită lui, iar rolul acestora este acela de a-l ajuta pe el să fie în centrul atenţiei. Nativii Lei se folosesc de cei din jur ca de nişte extensii ale propriului Eu. Îi este uşor să delege, dar va culege laurii. Este generos cu cei din jur în măsura în care aceştia continuă să îi satisfacă nevoile personale. Îşi va retrage întreaga atenţie de la protejaţi atunci cînd aceştia îndrăznesc să fie independenţi. Astfel, principala defensă a Leilor este formaţiunea reacţională. Este vesel, mărinimos, atent, dar în inconştient este animat de o tendinţă puternică spre zgârcenie, dacă nu material, cu siguranţă una afectivă. Leii iau la rândul lor lumea în posesie. Gândul inconştient al măreţiei personale şi nevoia de a fi în centrul atenţiei, nevoia ca lumea să îi recunoască valoarea, îl determină să considere că ceea ce este în lume este un bun care îi aparţine. Nu este o linie de demarcaţie între bunuri materiale sau fiinţe umane. Faptul că străluceşte în mod constant şi egal, precum soarele care îl guvernează, îl determină pe Leu să pretindă de la cei din jur roadele pe care aceştia le produc sub protecţia sa. Pe linia de dezvoltare narcisică, Leul trăieşte la nivel inconştient o rană profundă, formată în copilăria timpurie în relaţie cu mama sau cu o altă figură de ataşament. Fiind atât de veche şi ne-elaborată şi modificată pe parcursul dezvoltării în relaţiile de iubire, aceasta devine parte a Eului său. Uneori se manifestă prin atitudini, gânduri sau emoţii dispreţuitoare la adresa celor care nu îi recunosc şi preţuiesc valoarea. Este adesea arogant şi infatuat, atitudini care, mai devreme sau mai târziu, îi îndepărtează pe cei din jur. “Pierderea lor” îşi va spune Leul. Pentru că de cele mai multe ori va găsi pe altcineva care să fie suficient de mândru că se află în compania sa, încât va trece mult timp până va descoperi că este doar o prelungire a Sinelui Grandios al protectorului său. Dar mai există categoria de nativi care au, parcă, două personalităţi: cea plină de putere şi de grandoare, şi cea care în intimitate se întreabă dacă e ceva în neregulă cu sine atunci când îi terorizează pe cei apropiaţi, cerând în continuu dovezi de iubire şi de apreciere. Este cel de al doilea mecanism de apărare prezent în structura psihică a nativului Leu, şi anume clivajul. În el se va duce o luptă între grandoare şi timiditate, specifice bebelușilor. Lipsa de oglindire din partea mamei şi pretenţiile exagerate, disciplina strictă sau lipsa tatălui, contribuie semnificativ în dezvoltarea deficitară a narcisismului sănătos al Leului. Stima de sine va fi exacerbată şi va duce la relaţii disfuncţionale.
Continuarea in revista Astrele!