Rănirea și vindecarea bărbaților

În umbra lui Saturn
James Hollis
Traducere: Andrei Găitănaru
Editura: Herald

Disclaimer: Bună! Sunt Andreea Talmazan și sunt mamă de băiat.

De la început mi-am dorit să cresc un viitor bărbat asumat, conștient de lumea sa interioară și de potențialul său. Am făcut-o mai degrabă intuitiv, fără prea multă literatură în domeniu.

Cu fiecare etapă de dezvoltare a lui observam că e nevoie să îmi adaptez modul de a-l privi. Făceam asta vorbind totodată cu el despre ce simte sau despre cum se văd anumite experiențe din perspectiva lui. În pragul adolescenței lui am avut, țin minte, o lungă discuție. Tema acesteia a fost despre cum ceea ce fusese atât de natural până atunci nu se va mai întâmpla niciodată. Adică – atunci când era mic am avut un mod de comunicare intim, intuitiv. Trebuia să îmi dau seama într-o fracțiune de secundă ce simte și ce își dorește. Pe măsură ce a crescut acel tip de relație a devenit din ce în ce mai complexă, ca și el. Ca atare, începând din acest moment e nevoie de mai multe cuvinte pentru a ne înțelege.

Multă vreme literatura de specialitate despre viețile emoționale ale băieților și bărbaților nu a fost tradusă în limba română. În plus – era și greu accesibilă. Multe dintre mamele de băieți, inclusiv eu, am fost nevoite să ne adaptăm din mers solicitărilor psihologice ale fiilor noștri. Întregul proces al dezvoltării lor (și a noastre totodată) a fost bazat pe ce:

• simțeam și 
• credeam noi că este potrivit să se întâmple.

La un moment dat, într-o discuție cu o reprezentantă a feminismului, am fost luată prin surprindere de afirmația:

„Gândește-te ce au făcut bărbații femeilor timp de sute de ani.”

Sigur, bărbații din trecut, în contextele sociale respective, au făcut o sumedenie de acte reprobabile la adresa femeilor. Chiar și în zilele noastre mai sunt bărbați care maltratează fete și femei cu o cruzime ieșită din comun. La noi sau aiurea.

Dar de ce să fie condamnați toți bărbații? De ce să plătească fiii noștri pentru faptele predecesorilor săi? De ce să îi traumatizăm constant spunându-le că marea lor vină este că sunt bărbați?

James Hollis scrie în cartea sa următoarele:

„Ceea ce suferă cel mai mult bărbatul modern, deci, este rănirea lipsită de transformare. El suferă povara saturniană a definiției de rol, care mai degrabă îngrădește decât eliberează. El suferă țepușele care îi străpung sufletul, fără a-i oferi o viziune dumnezeiască. I se cere să fie bărbat deși nu i se spune decât în cei mai triviali termeni ce anume înseamnă asta. I se cere să treacă de la stadiul de băiat la cel de bărbat fără niciun rit de trecere, fără bătrâni înțelepți care să-l primească și să-l instruiască, și fără a avea un sentiment pozitiv despre cum ar putea fi trăită această bărbăție. Rănile lui nu sunt transformatoare. Nu aduc o conștiință mai profundă.. Nu-l conduc spre o viață mai bogată. Îl năucesc complet și în mod repetat, ținându-l într-o amorțeală a sufletului, înainte ca trupul să aibă bunul simț de a muri.”

În umbra lui Saturn, cartea lui James Hollis, este o lucrare care aduce multă claritate în privința:

• vieții emoționale a bărbaților,
• traumelor pe care le duc cu ei zi de zi în fiecare relație, precum și exemple despre cum acestea se manifestă.

Este o carte care merită să fie citită deopotrivă de specialiști în domeniu și de femei în general. Indiferent de rolul lor pe care îl au în viețile bărbaților – mame, fiice, iubite etc. Femeile au fost primele care s-au luptat pentru eliberarea de sub jugul rolurilor impuse de societate. Ele pot fi suport pentru bărbați în demersul lor. Pentru că mișcarea masculină, după cum spune Hollis, se afundă în și mai multă frică și suferință, deci în agresivitate. Iar salvarea bărbaților este la nivel individual, de cele mai multe ori, în psihoterapie.

Bărbatul modern a fost privat de experiențele formatoare ale strămoșilor săi. Nu știe și nu poate să se despartă de Mamă. Iar când se întâmplă este dureros și frustrant. Pentru că nu i se arată cum și ce poate pune în locul acestei relații primordiale. Hollis explică din perspectiva psihologiei jungiene, prin arhetipuri, cum această situație face ca bărbatul să resimtă foarte multă frică și foarte multă durere. Pentru că Mama nu îl va lăsa, psihologic, să se îndepărteze de ea, să se desprindă de ea. Odinioară, acest lucru se producea prin intermediul riturilor de trecere și a intervenției Tatălui și a grupului de bătrâni înțelepți. Băieții acestor vremuri nu mai au experiența riturilor de trecere, dar simt presiunea arhetipală a strămoșilor lor.

„Viețile bărbaților sunt violente pentru că sufletele lor au fost violate. Fiecare bărbat poartă un dor profund pentru Tatăl său și pentru frații săi tribali.”

Recomand cartea pentru toți cei care vor să înțeleagă lumea interioară a bărbaților și care își doresc o viață împlinită și echilibrată.