Viața cu boala psihică, am învățat din lecturile mărturisirilor făcute cu genuinitate și curaj de Elyn R. Saks în Centrul nu se mai poate susține și Arnhild Lauveng în Mâine eram veșnic leu, este dureroasă atât pentru cel ce poartă diagnosticul, cât și pentru apropiații săi.
Neliniștiți este o privire aruncată în viața unui cuplu din care unul primește un diagnostic psihiatric sever. Ca partener de viață nu vezi în simptome boala, ci efortul celuilalt de a trăi și a crea până la epuizare. Persoana iubită se transformă sub ochii tăi și neputința poate să te paralizeze. Stai și privești cum se autodistruge până când apare diagnosticul.
Atunci viața se schimbă. Iubirea e încă acolo și nu te lasă să fugi. Urmărești dacă și-a luat medicamentele, urmărești dacă se odihnește suficient, încerci să împiedici acțiuni care ar putea să-i pună viața în pericol și viața celorlalți în pericol. Urmărești la propriu.
Din mărturisirile celor două autoare menționate anterior am mai aflat că viața cu boala psihică începe cu o obligatorie acceptare a diagnosticului. Și odată cu aceasta, cu acceptarea tratamentului medicamentos. Și cu asumarea unei munci continue până la sfârșitul vieții cu a fi în permanență conștientă nevoia de a respecta un program și un tratament.
Neacceptarea îi „îmbolnăvește” și pe cei din jur. Nu cu același diagnostic, dar cu durere nesfârșită, cu anxietate sufocantă, cu groaza că în clipa următoare se poate produce o tragedie.
Regizorul Joachim Lafosse și-a pus viața pe ecran și a făcut-o în așa fel încât fiecare spectator să simtă și durerea, și teama, și revolta, dar și generozitatea și iubirea. Până la urmă, filmul nu este despre boala în sine, ci despre relația de iubire care poate (sau nu) să supraviețuiască unui diagnostic psihiatric. ”Imediat ce intrăm într-o relație de natură romantică, putem spune cu certitudine că va fi la un moment un moment de slăbiciune, pentru că celălalt nu seamănă niciodată cu ce ne imaginăm noi. Pentru mine, relațiile care durează sunt cele în care cuplul a supraviețuit unui moment ca acesta. Aici are loc adevăratul romantism.”
Promisiunile unei vieți cu boala psihică severă, nu pot fi de vindecare, dar pot fi doar legate de tratament, de grijă, de iubire.
De vineri, 8 aprilie 2022, e în cinematografe, distribuit de Bad Unicorn. Să mergeți să-l vedeți.